10 definiții pentru consolant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consolánt, ~ă a [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr consolant] (Rar) Consolator (1).

CONSOLÁNT, -Ă, consolanți, -te, adj. (Rar) Care consolează; consolator. – Din fr. consolant.

CONSOLÁNT, -Ă, consolanți, -te, adj. (Rar) Care consolează; consolator. – Din fr. consolant.

CONSOLÁNT, -Ă, consolanți, -te, adj. (Rar) Care consolează.

CONSOLÁNT, -Ă adj. (Rar) Care consolează; consolator. [Cf. fr. consolant, it. consolante].

CONSOLÁNT, -Ă adj. consolator. (< fr. consolant)

CONSOLÁNT ~tă (~ți, ~te) rar Care consolează; capabil să consoleze; consolator; calmant. Noutate ~tă. Gând ~. /<fr. consolant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consolánt (rar) adj. m., pl. consolánți; f. consolántă, pl. consolánte

consolánt adj. m., pl. consolánți; f. sg. consolántă, pl. consolánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSOLÁNT adj. v. alinător, consolator, mângâietor.

consolant adj. v. ALINĂTOR. CONSOLATOR. MÎNGÎIETOR.

Intrare: consolant
consolant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consolant
  • consolantul
  • consolantu‑
  • consolantă
  • consolanta
plural
  • consolanți
  • consolanții
  • consolante
  • consolantele
genitiv-dativ singular
  • consolant
  • consolantului
  • consolante
  • consolantei
plural
  • consolanți
  • consolanților
  • consolante
  • consolantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consolant

etimologie: