11 definiții pentru consolant

consolánt, ~ă a [At: LM / Pl: ~nți, -e / E: fr consolant] (Rar) Consolator (1).

CONSOLÁNT, -Ă, consolanți, -te, adj. (Rar) Care consolează; consolator. – Din fr. consolant.

CONSOLÁNT, -Ă, consolanți, -te, adj. (Rar) Care consolează; consolator. – Din fr. consolant.

CONSOLÁNT, -Ă, consolanți, -te, adj. (Rar) Care consolează.

consolánt (rar) adj. m., pl. consolánți; f. consolántă, pl. consolánte

consolánt adj. m., pl. consolánți; f. sg. consolántă, pl. consolánte

CONSOLÁNT adj. v. alinător, consolator, mângâietor.

CONSOLÁNT, -Ă adj. (Rar) Care consolează; consolator. [Cf. fr. consolant, it. consolante].

CONSOLÁNT, -Ă adj. consolator. (< fr. consolant)

CONSOLÁNT ~tă (~ți, ~te) rar Care consolează; capabil să consoleze; consolator; calmant. Noutate ~tă. Gând ~. /<fr. consolant


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

consolánt adj. v. ALINĂTOR. CONSOLATOR. MÎNGÎIETOR.

Intrare: consolant
consolant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consolant consolantul consolantă consolanta
plural consolanți consolanții consolante consolantele
genitiv-dativ singular consolant consolantului consolante consolantei
plural consolanți consolanților consolante consolantelor
vocativ singular
plural