8 definiții pentru consistometru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consistometru sn [At: DN3 / Pl: ~re / E: fr consistomètre] Aparat folosit pentru măsurarea consistenței (2) unui material.

CONSISTOMÉTRU, consistometre, s. n. Aparat folosit pentru măsurarea consistenței unui material. – Din fr. consistomètre.

CONSISTOMÉTRU, consistometre, s. n. Aparat folosit pentru măsurarea consistenței unui material. – Din fr. consistomètre.

CONSISTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea consistenței materialelor. [< fr. consistomètre].

CONSISTOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea consistenței materialelor. (< fr. consistomètre)

CONSISTOMÉTRU ~e n. Aparat pentru determinarea gradului de consistență a substanțelor coloidale. /<fr. consistometre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consistométru (-me-tru) s. n., art. consistométrul; pl. consistométre

consistométru s. n. (sil. -tru), art. consistométrul; pl. consistométre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONSISTO- „consistență”. ◊ L. consisto, ere „a se forma, a se alcătui” > fr. consisto- > rom. consisto-.~metru (v. -metru1), s. n., aparat folosit pentru determinarea consistenței materialelor.

Intrare: consistometru
consistometru substantiv neutru
  • silabație: -me-tru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consistometru
  • consistometrul
  • consistometru‑
plural
  • consistometre
  • consistometrele
genitiv-dativ singular
  • consistometru
  • consistometrului
plural
  • consistometre
  • consistometrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consistometru

  • 1. Aparat folosit pentru măsurarea consistenței unui material.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: