consistométru sn [At: DN³ / Pl: ~re / E: fr consistomètre] Aparat folosit pentru măsurarea consistenței (2) unui material.

CONSISTOMÉTRU, consistometre, s. n. Aparat folosit pentru măsurarea consistenței unui material. – Din fr. consistomètre.

CONSISTOMÉTRU, consistometre, s. n. Aparat folosit pentru măsurarea consistenței unui material. – Din fr. consistomètre.

consistométru (-me-tru) s. n., art. consistométrul; pl. consistométre

consistométru s. n. (sil. -tru), art. consistométrul; pl. consistométre

CONSISTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea consistenței materialelor. [< fr. consistomètre].

CONSISTOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea consistenței materialelor. (< fr. consistomètre)

CONSISTOMÉTRU ~e n. Aparat pentru determinarea gradului de consistență a substanțelor coloidale. /<fr. consistometre

CONSISTO- „consistență”. ◊ L. consisto, ere „a se forma, a se alcătui” > fr. consisto- > rom. consisto-. □ ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat folosit pentru determinarea consistenței materialelor.