9 definiții pentru consistometru

consistométru sn [At: DN3/ Pl: ~re / E: fr consistomètre] Aparat folosit pentru măsurarea consistenței (2) unui material.

CONSISTOMÉTRU, consistometre, s. n. Aparat folosit pentru măsurarea consistenței unui material. – Din fr. consistomètre.

CONSISTOMÉTRU, consistometre, s. n. Aparat folosit pentru măsurarea consistenței unui material. – Din fr. consistomètre.

consistométru (-me-tru) s. n., art. consistométrul; pl. consistométre

consistométru s. n. (sil. -tru), art. consistométrul; pl. consistométre

CONSISTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea consistenței materialelor. [< fr. consistomètre].

CONSISTOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea consistenței materialelor. (< fr. consistomètre)

CONSISTOMÉTRU ~e n. Aparat pentru determinarea gradului de consistență a substanțelor coloidale. /<fr. consistometre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSISTO- „consistență”. ◊ L. consisto, ere „a se forma, a se alcătui” > fr. consisto- > rom. consisto-.~metru (v. -metru1), s. n., aparat folosit pentru determinarea consistenței materialelor.

Intrare: consistometru
consistometru substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consistometru consistometrul
plural consistometre consistometrele
genitiv-dativ singular consistometru consistometrului
plural consistometre consistometrelor
vocativ singular
plural