2 intrări

16 definiții

conservát2, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 3 / Pl: ~ați, ~e / E: conserva] 1 Păstrat. 2 Îngrijit.

conservát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: conserva] Conservare.

conservá [At: (a. 1774) URICARIUL I, 177 / Pzi: consérv, (îvr) ~véz / E: fr conserver, lat conservo, -are] 1 vt A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (1). 2 vt A păstra. 3-4 vtr A (se) menaja.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la alimente) A menține în stare nealterată prin anumite procedee speciale. Pentru a putea conserva cantități sporite de legume și fructe, numeroase operații au fost mecanizate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2711. ◊ Refl. Mazărea se conservă bine. 2. A păstra, a păzi. A-și conserva sănătatea.Refl. A se menaja.

conservá (a ~) vb., ind. prez. 3 consérvă

conservá vb., ind. prez. 1 sg. consérv, 3 sg. și pl. consérvă

CONSERVÁ vb. 1. a (se) păstra. (Gogoșarii se ~ în oțet.) 2. v. păstra. 3. v. menaja.

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)

A SE CONSERVÁ mă consérv intranz. 1) (despre persoane) A-și păstra sănătatea și forțele; a avea grijă de sine; a se menaja. 2) A rămâne neschimbat (în timp); a se păstra; a se menține. Tradițiile s-au ~t. /<fr. conserver, lat. conservare

A CONSERVÁ consérv tranz. 1) (alimente) A prelucra în vederea păstrării îndelungate; a preface în conserve. 2) A face să se conserve. /<fr. conserver, lat. conservare

conservà v. 1. a menține în bună stare: a-și conserva sănătatea; 2. a ținea în casă pe cineva sau ceva.

*consérv, a v. tr. (lat. con-servare. V. rezerv, sărbez). Păstrez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSERVA vb. 1. a păstra. (~ struguri pentru iarnă.) 2. a (se) menține, a (se) păstra, a (se) ține. (A ~ ceva în bună stare.) 3. a se cruța, a se menaja, a se păstra, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te ~!)

Intrare: conserva
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conserva
  • conservare
  • conservat
  • conservatu‑
  • conservând
  • conservându‑
singular plural
  • conservă
  • conservați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conserv
(să)
  • conserv
  • conservam
  • conservai
  • conservasem
a II-a (tu)
  • conservi
(să)
  • conservi
  • conservai
  • conservași
  • conservaseși
a III-a (el, ea)
  • conservă
(să)
  • conserve
  • conserva
  • conservă
  • conservase
plural I (noi)
  • conservăm
(să)
  • conservăm
  • conservam
  • conservarăm
  • conservaserăm
  • conservasem
a II-a (voi)
  • conservați
(să)
  • conservați
  • conservați
  • conservarăți
  • conservaserăți
  • conservaseți
a III-a (ei, ele)
  • conservă
(să)
  • conserve
  • conservau
  • conserva
  • conservaseră
Intrare: conservat
conservat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conservat
  • conservatul
  • conservatu‑
  • conserva
  • conservata
plural
  • conservați
  • conservații
  • conservate
  • conservatele
genitiv-dativ singular
  • conservat
  • conservatului
  • conservate
  • conservatei
plural
  • conservați
  • conservaților
  • conservate
  • conservatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)