2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conservá [At: (a. 1774) URICARIUL I, 177 / Pzi: consérv, (îvr) ~véz / E: fr conserver, lat conservo, -are] 1 vt A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (1). 2 vt A păstra. 3-4 vtr A (se) menaja.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la alimente) A menține în stare nealterată prin anumite procedee speciale. Pentru a putea conserva cantități sporite de legume și fructe, numeroase operații au fost mecanizate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2711. ◊ Refl. Mazărea se conservă bine. 2. A păstra, a păzi. A-și conserva sănătatea.Refl. A se menaja.

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)

A SE CONSERVÁ mă consérv intranz. 1) (despre persoane) A-și păstra sănătatea și forțele; a avea grijă de sine; a se menaja. 2) A rămâne neschimbat (în timp); a se păstra; a se menține. Tradițiile s-au ~t. /<fr. conserver, lat. conservare

A CONSERVÁ consérv tranz. 1) (alimente) A prelucra în vederea păstrării îndelungate; a preface în conserve. 2) A face să se conserve. /<fr. conserver, lat. conservare

conservà v. 1. a menține în bună stare: a-și conserva sănătatea; 2. a ținea în casă pe cineva sau ceva.

consérvă sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ve / E: fr conserve] 1 (Înv; nob) Dulceață. 2 Produs alimentar fabricat în așa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme calitățile nealterate.

CONSÉRVĂ, conserve, s. f. Produs alimentar supus unui procedeu de conservare, care, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme nealterate calitățile. – Din fr. conserve.

CONSÉRVĂ, conserve, s. f. Produs alimentar fabricat în așa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme nealterate calitățile. – Din fr. conserve.

CONSÉRVĂ, conserve, s. f. (Mai ales la pl.) Produse alimentare menținute în stare nealterată prin anumite procedee și păstrate ca rezerve în cutii de tinichea, în sticle sau borcane ermetic închise. Vania soldatul uitase să strămute dintr-o tunică în alta... cuțitul de desfăcut cutii de conserve. C. PETRESCU, Î. I 3.

CONSÉRVĂ s.f. Produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. [< fr. conserve, cf. it. conserva].

CONSÉRVĂ s. f. produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. (< fr. conserve)

CONSÉRVĂ ~e f. Produs alimentar care, în urma unui tratament termic, poate fi păstrat nealterat în borcane sau în cutii închise ermetic. ~e de pește. [G.-D. conservei] /<fr. conserve

conservă f. 1. substanță alimentară fiartă și păstrată în cutii ermetic închise: conserve de carne; 2. un fel de dulceață uscată: conserve de chitră; 3. pl. specie de lunete cari conservă vederea.

*consérv, a v. tr. (lat. con-servare. V. rezerv, sărbez). Păstrez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conservá (a ~) vb., ind. prez. 3 consérvă

conservá vb., ind. prez. 1 sg. consérv, 3 sg. și pl. consérvă

consérvă s. f., g.-d. art. consérvei; pl. consérve

arată toate definițiile

Intrare: conserva
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conserva
  • conservare
  • conservat
  • conservatu‑
  • conservând
  • conservându‑
singular plural
  • conservă
  • conservați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conserv
(să)
  • conserv
  • conservam
  • conservai
  • conservasem
a II-a (tu)
  • conservi
(să)
  • conservi
  • conservai
  • conservași
  • conservaseși
a III-a (el, ea)
  • conservă
(să)
  • conserve
  • conserva
  • conservă
  • conservase
plural I (noi)
  • conservăm
(să)
  • conservăm
  • conservam
  • conservarăm
  • conservaserăm
  • conservasem
a II-a (voi)
  • conservați
(să)
  • conservați
  • conservați
  • conservarăți
  • conservaserăți
  • conservaseți
a III-a (ei, ele)
  • conservă
(să)
  • conserve
  • conservau
  • conserva
  • conservaseră
Intrare: conservă
conservă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conservă
  • conserva
plural
  • conserve
  • conservele
genitiv-dativ singular
  • conserve
  • conservei
plural
  • conserve
  • conservelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)