2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

conservá [At: (a. 1774) URICARIUL I, 177 / Pzi: consérv, (îvr) ~véz / E: fr conserver, lat conservo, -are] 1 vt A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (1). 2 vt A păstra. 3-4 vtr A (se) menaja.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la alimente) A menține în stare nealterată prin anumite procedee speciale. Pentru a putea conserva cantități sporite de legume și fructe, numeroase operații au fost mecanizate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2711. ◊ Refl. Mazărea se conservă bine. 2. A păstra, a păzi. A-și conserva sănătatea.Refl. A se menaja.

conservá (a ~) vb., ind. prez. 3 consérvă

conservá vb., ind. prez. 1 sg. consérv, 3 sg. și pl. consérvă

CONSERVÁ vb. 1. a (se) păstra. (Gogoșarii se ~ în oțet.) 2. v. păstra. 3. v. menaja.

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)

A SE CONSERVÁ mă consérv intranz. 1) (despre persoane) A-și păstra sănătatea și forțele; a avea grijă de sine; a se menaja. 2) A rămâne neschimbat (în timp); a se păstra; a se menține. Tradițiile s-au ~t. /<fr. conserver, lat. conservare

A CONSERVÁ consérv tranz. 1) (alimente) A prelucra în vederea păstrării îndelungate; a preface în conserve. 2) A face să se conserve. /<fr. conserver, lat. conservare

conservà v. 1. a menține în bună stare: a-și conserva sănătatea; 2. a ținea în casă pe cineva sau ceva.

consérvă sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ve / E: fr conserve] 1 (Înv; nob) Dulceață. 2 Produs alimentar fabricat în așa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme calitățile nealterate.

CONSÉRVĂ, conserve, s. f. Produs alimentar supus unui procedeu de conservare, care, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme nealterate calitățile. – Din fr. conserve.

CONSÉRVĂ, conserve, s. f. Produs alimentar fabricat în așa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme nealterate calitățile. – Din fr. conserve.

CONSÉRVĂ, conserve, s. f. (Mai ales la pl.) Produse alimentare menținute în stare nealterată prin anumite procedee și păstrate ca rezerve în cutii de tinichea, în sticle sau borcane ermetic închise. Vania soldatul uitase să strămute dintr-o tunică în alta... cuțitul de desfăcut cutii de conserve. C. PETRESCU, Î. I 3.

consérvă s. f., g.-d. art. consérvei; pl. consérve

consérvă s. f., g.-d. art. consérvei; pl. consérve

CONSÉRVĂ s.f. Produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. [< fr. conserve, cf. it. conserva].

CONSÉRVĂ s. f. produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. (< fr. conserve)

Intrare: conservă
conservă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conservă conserva
plural conserve conservele
genitiv-dativ singular conserve conservei
plural conserve conservelor
vocativ singular
plural
Intrare: conserva
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conserva conservare conservat conservând singular plural
conservă conservați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conserv (să) conserv conservam conservai conservasem
a II-a (tu) conservi (să) conservi conservai conservași conservaseși
a III-a (el, ea) conservă (să) conserve conserva conservă conservase
plural I (noi) conservăm (să) conservăm conservam conservarăm conservaserăm, conservasem*
a II-a (voi) conservați (să) conservați conservați conservarăți conservaserăți, conservaseți*
a III-a (ei, ele) conservă (să) conserve conservau conserva conservaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)