consérvă sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ve / E: fr conserve] 1 (Înv; nob) Dulceață. 2 Produs alimentar fabricat în așa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme calitățile nealterate.

CONSÉRVĂ, conserve, s. f. Produs alimentar supus unui procedeu de conservare, care, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme nealterate calitățile. – Din fr. conserve.

CONSÉRVĂ, conserve, s. f. Produs alimentar fabricat în așa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme nealterate calitățile. – Din fr. conserve.

CONSÉRVĂ, conserve, s. f. (Mai ales la pl.) Produse alimentare menținute în stare nealterată prin anumite procedee și păstrate ca rezerve în cutii de tinichea, în sticle sau borcane ermetic închise. Vania soldatul uitase să strămute dintr-o tunică în alta... cuțitul de desfăcut cutii de conserve. C. PETRESCU, Î. I 3.

CONSÉRVĂ s.f. Produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. [< fr. conserve, cf. it. conserva].

CONSÉRVĂ s. f. produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. (< fr. conserve)

CONSÉRVĂ ~e f. Produs alimentar care, în urma unui tratament termic, poate fi păstrat nealterat în borcane sau în cutii închise ermetic. ~e de pește. [G.-D. conservei] /<fr. conserve

conservă f. 1. substanță alimentară fiartă și păstrată în cutii ermetic închise: conserve de carne; 2. un fel de dulceață uscată: conserve de chitră; 3. pl. specie de lunete cari conservă vederea.

conservá [At: (a. 1774) URICARIUL I, 177 / Pzi: consérv, (îvr) ~véz / E: fr conserver, lat conservo, -are] 1 vt A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (1). 2 vt A păstra. 3-4 vtr A (se) menaja.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la alimente) A menține în stare nealterată prin anumite procedee speciale. Pentru a putea conserva cantități sporite de legume și fructe, numeroase operații au fost mecanizate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2711. ◊ Refl. Mazărea se conservă bine. 2. A păstra, a păzi. A-și conserva sănătatea. ♦ Refl. A se menaja.

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)

A SE CONSERVÁ mă consérv intranz. 1) (despre persoane) A-și păstra sănătatea și forțele; a avea grijă de sine; a se menaja. 2) A rămâne neschimbat (în timp); a se păstra; a se menține. Tradițiile s-au ~t. /<fr. conserver, lat. conservare

A CONSERVÁ consérv tranz. 1) (alimente) A prelucra în vederea păstrării îndelungate; a preface în conserve. 2) A face să se conserve. /<fr. conserver, lat. conservare

conservà v. 1. a menține în bună stare: a-și conserva sănătatea; 2. a ținea în casă pe cineva sau ceva.

*consérv, a -á v. tr. (lat. con-servare. V. rezerv, sărbez). Păstrez.

consérvă s. f., g.-d. art. consérvei; pl. consérve

consérvă s. f., g.-d. art. consérvei; pl. consérve

conservá (a ~) vb., ind. prez. 3 consérvă