12 definiții pentru consemnațiune

consemnațiúne sf [At: GHICA, S. 461 / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr consignation] 1 Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop Și: consemnare (1). 2 (Îs) Casa de Economii și consemnațiuni Instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare.

CONSEMNAȚIÚNE, consemnațiuni, s. f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare. ◊ Casa de Economii și Consemnațiuni = instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. consignation (refăcut după semn).

CONSEMNAȚIÚNE, consemnațiuni, s. f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare. ◊ Casa de economii și consemnațiuni = instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. consignation (refăcut după semn).

CONSEMNAȚIÚNE, consemnațiuni, s. f. (Mai ales în expr.) Casa de economii și consemnațiuni (prescurtat C.E.C.) v. casă2. – Pronunțat: -ți-u-.

consemnațiúne (păstrare a unei sume de bani) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. consemnațiúnii; pl. consemnațiúni

consemnațiúne (fin.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. consemnațiúnii; pl. consemnațiúni

CONSEMNAȚIÚNE s. v. consemnare.

CONSEMNAȚIÚNE s.f. (Rar) Consemnare. ◊ Casă de economii și consemnațiuni = instituție la care se depun economiile spre păstrare și valorificare. [Var. consemnație s.f. / după fr. consignation, it. consegnazione].

CONSEMNAȚIÚNE s. f. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi păstrată la dispoziția unei persoane. (după fr. consignation)

CONSEMNAȚIÚNE ~i f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică depune o sumă de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop. [Sil. -ți-u-] /<fr. consignation

consemnați(un)e f. depunerea unei sume de bani într’un așezământ public: Cassa de depuneri și consemnațiuni.

*consemnațiúne f. (fr. consignation, lat. consignatio, după rom. a consemna). Acțiunea de a consemna. Lucru consemnat. Casă de depunerĭ și consemnațiunĭ, casă care primește valorĭ în depozit. – Și -áție. Rar și consign-.

Intrare: consemnațiune
consemnațiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consemnațiune consemnațiunea
plural consemnațiuni consemnațiunile
genitiv-dativ singular consemnațiuni consemnațiunii
plural consemnațiuni consemnațiunilor
vocativ singular
plural