17 definiții pentru consecvență consecuență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consecvență sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~țe / E: fr conséquence lat consequentia] 1 Situație de a fi consecvent (2). 2 (Îlav) Cu ~ în mod consecvent (2).

CONSECVÉNȚĂ, consecvențe, s. f. Faptul de a fi consecvent. ◊ Loc. adv. Cu consecvență = în mod consecvent. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.

CONSECVÉNȚĂ, consecvențe, s. f. Faptul de a fi consecvent. ◊ Loc. adv. Cu consecvență = în mod consecvent. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.

CONSECVÉNȚĂ, consecvențe, s. f. Faptul de a fi consecvent. Consecvență în opinii.Loc. adv. Cu consecvență = în mod consecvent.

CONSECVÉNȚĂ s.f. 1. (În logica scolastică) Implicația și decurgerea formulelor logice una din alta. 2. Caracteristică a gândirii corecte care respectă legile și regulile de formare și transformare într-un sistem deductiv. ♦ Fel de a acționa logic și pe aceeași linie de conduită; linie de conduită fermă, neschimbătoare. ◊ Cu consecvență = în mod consecvent. [Var. consecuență s.f. / cf. lat. consequentia, it. consequenza, fr. conséquence].

CONSECVÉNȚĂ s. f. faptul de a fi consecvent. ◊ (în logica scolastică) implicația și decurgerea formulelor logice una din alta. ◊ caracteristică a gândirii corecte care respectă legile și regulile de formare și transformare într-un sistem deductiv. (< fr. conséquence, lat. consequentia)

CONSECVÉNȚĂ ~e f. Caracter consecvent. [G.-D. consecvenței] /<fr. conséquence, lat. consequentia

consecvență f. l. ceea ce rezultă, ceea ce se deduce dintr’un principiu, dintr’un fapt; 2. urmarea ce poate avea un lucru; 3. importanță: lucru fără consecvență.

consecuență[1] sf vz consecvență

  1. Acest cuvânt-titlu este menționat ca variantă pentru consecință, nu pentru consecvență. — Ladislau Strifler

CONSECUÉNȚĂ s.f. v. consecvență.

*consecŭénță f., pl. e (lat. consequentia. V. secŭență). Urmare, rezultat. Concluziune, deducțiune. Importanță: lucru fără consecŭență. În consecŭență, conform celor precedente: fiind-că te-aĭ purtat răŭ, veĭ fi tratat în consecŭență. – Fals -cvență orĭ -cință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consecvénță s. f., g.-d. art. consecvénței; pl. consecvénțe

consecvénță s. f. → secvență

consecvență, -țe (faptul de a fi consecvent).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSECVÉNȚĂ s. constanță, stabilitate, statornicie. (~ în sentimente.)

CONSECVENȚĂ s. constanță, stabilitate, statornicie. (~ în sentimente.)

Consecvență ≠ inconsecvență

Intrare: consecvență
consecvență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecvență
  • consecvența
plural
  • consecvențe
  • consecvențele
genitiv-dativ singular
  • consecvențe
  • consecvenței
plural
  • consecvențe
  • consecvențelor
vocativ singular
plural
consecuență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecuență
  • consecuența
plural
  • consecuențe
  • consecuențele
genitiv-dativ singular
  • consecuențe
  • consecuenței
plural
  • consecuențe
  • consecuențelor
vocativ singular
plural

consecvență consecuență

  • 1. Faptul de a fi consecvent.
    exemple
    • Consecvență în opinii.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu consecvență = în mod consecvent.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. logică (În logica scolastică) Implicația și decurgerea formulelor logice una din alta.
      surse: DN
    • 1.3. Caracteristică a gândirii corecte care respectă legile și regulile de formare și transformare într-un sistem deductiv.
      surse: DN
      • 1.3.1. Fel de a acționa logic și pe aceeași linie de conduită; linie de conduită fermă, neschimbătoare.
        surse: DN

etimologie: