13 definiții pentru conscripție

conscrípție sf [At: BĂLCESCU, M. V. 631 / V: ~iúne / Pl: ~ii / E: fr conscription, lat conscriptio, -onis] (Înv) 1 Recrutare. 2 Redactare a unei legi.

CONSCRÍPȚIE, conscripții, s. f. (Înv.) Înscriere anuală în rândurile armatei; recrutare, înrolare. – Din fr. conscription, lat. conscriptio.

CONSCRÍPȚIE, conscripții, s. f. (Înv.) Înscriere anuală în rândurile militare; recrutare, înrolare. – Din fr. conscription, lat. conscriptio.

CONSCRÍPȚIE, conscripții, s. f. (Învechit) înscriere anuală în rolurile militare; recrutare, înrolare. Conscripția sosește, îl iau, îl fac oștean. NEGRUZZI, S. II 249. Strîngerea ostașilor se face prin conscripție și intrare de bunăvoie. BĂLCESCU, O. I 36. – Pronunțat: -ți-e.

conscrípție (înv.) (-ți-e) s. f., art. conscrípția (-ți-a), g.-d. art. conscrípției; pl. conscrípții, art. conscrípțiile (-ți-i-)

conscrípție s. f. (sil. -ți-e), art. conscrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. conscrípției; pl. conscrípții, art. conscrípțiile (sil. -ți-i-)

CONSCRÍPȚIE s. v. încorporare, înrolare, recrutare.

CONSCRÍPȚIE s.f. 1. (Rar) Recrutare. 2. (Latinism) Redactare a unei legi. [Gen. -iei, var. conscripțiune s.f. / cf. fr. conscription, lat. conscription – scriere].

CONSCRÍPȚIE s. f. 1. recrutare. 2. redactare a unei legi. (< fr. conscription, lat. conscriptio)

conscripțiúne sf vz conscripție

conscripți(un)e f. înscrierea și strângerea anuală a tinerilor pe cari vârsta îi chiamă la serviciul militar.

*conscripțiúne f. (lat. conscríptio, -ónis). Rar. Recrutare, înrolare. – Și -ípție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

conscrípție s. v. ÎNCORPORARE. ÎNROLARE. RECRUTARE.

Intrare: conscripție
conscripție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conscripție conscripția
plural conscripții conscripțiile
genitiv-dativ singular conscripții conscripției
plural conscripții conscripțiilor
vocativ singular
plural