14 definiții pentru conscripție conscripțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conscrípție sf [At: BĂLCESCU, M. V. 631 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr conscription, lat conscriptio, -onis] (Înv) 1 Recrutare. 2 Redactare a unei legi.

CONSCRÍPȚIE, conscripții, s. f. (Înv.) Înscriere anuală în rândurile armatei; recrutare, înrolare. – Din fr. conscription, lat. conscriptio.

CONSCRÍPȚIE, conscripții, s. f. (Înv.) Înscriere anuală în rândurile militare; recrutare, înrolare. – Din fr. conscription, lat. conscriptio.

CONSCRÍPȚIE, conscripții, s. f. (Învechit) înscriere anuală în rolurile militare; recrutare, înrolare. Conscripția sosește, îl iau, îl fac oștean. NEGRUZZI, S. II 249. Strîngerea ostașilor se face prin conscripție și intrare de bunăvoie. BĂLCESCU, O. I 36. – Pronunțat: -ți-e.

CONSCRÍPȚIE s.f. 1. (Rar) Recrutare. 2. (Latinism) Redactare a unei legi. [Gen. -iei, var. conscripțiune s.f. / cf. fr. conscription, lat. conscription – scriere].

CONSCRÍPȚIE s. f. 1. recrutare. 2. redactare a unei legi. (< fr. conscription, lat. conscriptio)

conscripțiune sf vz conscripție

CONSCRIPȚIÚNE s.f. v. conscripție.

conscripți(un)e f. înscrierea și strângerea anuală a tinerilor pe cari vârsta îi chiamă la serviciul militar.

*conscripțiúne f. (lat. conscríptio, -ónis). Rar. Recrutare, înrolare. – Și -ípție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conscrípție (înv.) (-ți-e) s. f., art. conscrípția (-ți-a), g.-d. art. conscrípției; pl. conscrípții, art. conscrípțiile (-ți-i-)

conscrípție s. f. (sil. -ți-e), art. conscrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. conscrípției; pl. conscrípții, art. conscrípțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSCRÍPȚIE s. v. încorporare, înrolare, recrutare.

conscripție s. v. ÎNCORPORARE. ÎNROLARE. RECRUTARE.

Intrare: conscripție
conscripție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conscripție
  • conscripția
plural
  • conscripții
  • conscripțiile
genitiv-dativ singular
  • conscripții
  • conscripției
plural
  • conscripții
  • conscripțiilor
vocativ singular
plural
conscripțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conscripțiune
  • conscripțiunea
plural
  • conscripțiuni
  • conscripțiunile
genitiv-dativ singular
  • conscripțiuni
  • conscripțiunii
plural
  • conscripțiuni
  • conscripțiunilor
vocativ singular
plural

conscripție conscripțiune

  • 1. învechit Înscriere anuală în rândurile armatei.
    exemple
    • Conscripția sosește, îl iau, îl fac oștean. NEGRUZZI, S. II 249.
      surse: DLRLC
    • Strîngerea ostașilor se face prin conscripție și intrare de bunăvoie. BĂLCESCU, O. I 36.
      surse: DLRLC
  • 2. latinism rar Redactare a unei legi.
    surse: DN

etimologie: