11 definiții pentru consacrație consacrațiune consecrație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consacrație sf [At: MAIORESCU, CR. II, 121 / V: ~sec~, ~iúne, ~secrațiúne / Pl: ~ii / E: lat consecratio, -onis, fr consecration] 1 (Rar) Desăvârșire. 2 (Spc) Sacrificiu adus zeilor.

CONSACRÁȚIE, consacrații, s. f. (Rar) Consacrare; spec. sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. – Cf. lat. consecratio, -onis, fr. consécration.

CONSACRÁȚIE, consacrații, s. f. (Rar) Consacrare; spec. sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. – Cf. lat. consecratio, -onis, fr. consécration.

CONSACRÁȚIE s.f. (Rar) Consacrare; (spec.) sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. [Gen. -iei, var. consacrațiune, consecrație s.f. / cf. lat. consecratio, fr. consécration].

CONSACRÁȚIE s. f. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor. (< lat. consecratio, fr. consécration)

consecrație sf vz consacrație

CONSACRAȚIÚNE s.f. v. consacrație.

CONSECRÁȚIE s.f. (Rar) Consacrație. [< fr. consécration].

consacrați(un)e f. 1. determinarea pentru un uz religios; 2. fig. destinațiune.

*consacrațiúne f. (d. a consacra; fr. consécration, lat. consecratio). Acțiunea de a consacra. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consacráție (rar) (-sa-cra-ți-e) s. f., art. consacráția (-ți-a), g.-d. art. consacráției; pl. consacráții, art. consacráțiile (-ți-i-)

consacráție s. f. (sil. -cra-ți-e), art. consacráția (sil. -ți-a), g.-d. art. consacráției; pl. consacrații, art. consacrațiile (sil. -ți-i-)

Intrare: consacrație
consacrație substantiv feminin
  • silabație: con-sa-cra-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consacrație
  • consacrația
plural
  • consacrații
  • consacrațiile
genitiv-dativ singular
  • consacrații
  • consacrației
plural
  • consacrații
  • consacrațiilor
vocativ singular
plural
consacrațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consacrațiune
  • consacrațiunea
plural
  • consacrațiuni
  • consacrațiunile
genitiv-dativ singular
  • consacrațiuni
  • consacrațiunii
plural
  • consacrațiuni
  • consacrațiunilor
vocativ singular
plural
consecrație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecrație
  • consecrația
plural
  • consecrații
  • consecrațiile
genitiv-dativ singular
  • consecrații
  • consecrației
plural
  • consecrații
  • consecrațiilor
vocativ singular
plural

consacrație consacrațiune consecrație

etimologie: