opțiuni

11 definiții pentru conovăț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONOVẮȚ, conovețe, s. n. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac. – Din rus., ucr. konovjaz.

CONOVẮȚ, conovețe, s. n. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac. – Din rus., ucr. konovjaz.

conovắț sn [At: TDRG / Pl: ~véțe / E: ucr хоновязн] Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac.

CONOVẮȚ, conovețe, s. n. Funie fixată de țăruși, de care se leagă caii în bivuac. De la conovețele cailor, tresăreau din cînd în cînd vuietele înăbușite pe care le făceau animalele scuturîndu-se. SADOVEANU, F. J. 742.

CONOVĂȚ ~éțe n. înv. Funie întinsă pe țăruși de care se priponeau caii într-o tabără militară. /<rus., ucr. konovjaz

conovăț n. Mold. frânghie de care se leagă caii în bivuac. [Rus. KONOVĬAZĬ].

conovắț n., pl. ețe (rus. kono-vĕázĭ, d. konĭ, cal, și vĕazátĭ, a lega). Lemnu (leațu) de care se leagă caiĭ în tabără și în bivuac. Corlată (gratiĭ) p. fîn în grajd (Bc.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conovắț s. n., pl. conovéțe

conovăț s. n., pl. conovéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONOVĂȚ s. v. pripon.

conovăț s. v. PRIPON.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

conovắț (-țuri), s. n. – Căpăstru. Rut. konovjazj (DAR).

Intrare: conovăț
conovăț substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conovăț
  • conovățul
  • conovățu‑
plural
  • conovețe
  • conovețele
genitiv-dativ singular
  • conovăț
  • conovățului
plural
  • conovețe
  • conovețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conovăț

  • 1. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pripon un exemplu
    exemple
    • De la conovețele cailor, tresăreau din cînd în cînd vuietele înăbușite pe care le făceau animalele scuturîndu-se. SADOVEANU, F. J. 742.
      surse: DLRLC

etimologie: