5 definiții pentru conlocutor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conlocutor, ~oare smf [At: MDA ms / Pl: ~i, ~oare / E: it collocutore] (Rar) Interlocutor.

CONLOCUTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Interlocutor. [Cf. it. collocutore].

CONLOCUTÓR, -OÁRE s. m. f. interlocutor. (< it. collocutore)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conlocutór s. m., pl. conlocutóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONLOCUTÓR s. v. interlocutor.

Intrare: conlocutor
conlocutor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conlocutor
  • conlocutorul
  • conlocutoru‑
plural
  • conlocutori
  • conlocutorii
genitiv-dativ singular
  • conlocutor
  • conlocutorului
plural
  • conlocutori
  • conlocutorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)