5 definiții pentru conlocutor

conlocutor, ~oare smf [At: MDA ms / Pl: ~i, ~oare / E: it collocutore] (Rar) Interlocutor.

conlocutór s. m., pl. conlocutóri

CONLOCUTÓR s. v. interlocutor.

CONLOCUTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Interlocutor. [Cf. it. collocutore].

CONLOCUTÓR, -OÁRE s. m. f. interlocutor. (< it. collocutore)

Intrare: conlocutor
conlocutor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conlocutor conlocutorul
plural conlocutori conlocutorii
genitiv-dativ singular conlocutor conlocutorului
plural conlocutori conlocutorilor
vocativ singular
plural