15 definiții pentru conjunctură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conjunctúră sf [At: RALEA, E. O. 306 / Pl: ~ri / E: fr conjoncture] 1 Totalitate a factorilor de ordin obiectiv și subiectiv, de condiții și de împrejurări care exercită o influență asupra evoluției unui fenomen sau asupra unei situații la un moment dat, într-un anumit sector de activitate. 2 Totalitate a trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al procesului dezvoltării economice.

CONJUNCTÚRĂ, conjuncturi, s. f. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv și subiectiv, de condiții și de împrejurări care influențează un fenomen sau o situație la un moment dat; concurs de împrejurări. ♦ Totalitatea trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al procesului dezvoltării economice. – Din fr. conjoncture.

CONJUNCTÚRĂ, conjuncturi, s. f. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv și subiectiv, de condiții și de împrejurări care exercită o influență asupra evoluției unui fenomen sau asupra unei situații la un moment dat, într-un anumit sector de activitate; concurs de împrejurări. ♦ Totalitatea trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al dezvoltării economice. – Din fr. conjoncture.

CONJUNCTÚRĂ, conjuncturi, s. f. Totalitatea condițiilor și a împrejurărilor care influențează asupra unui fenomen sau unei situații; concurs de împrejurări. Partidele «istorice», sprijinite de reacțiunea internă și de o conjunctură de moment favorizată de cercuri reacționare din străinătate, tindeau, prin intermediul guvernului Rădescu, să ajungă la restaurarea dictaturii burghezo-moșierești [1945]. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 29.

CONJUNCTÚRĂ s.f. Totalitatea condițiilor, a împrejurărilor care influențează asupra unui fenomen sau asupra unei situații; ocazie, situație, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări. [Cf. fr. conjoncture].

CONJUNCTÚRĂ s. f. totalitatea condițiilor, a împrejurărilor care influențează un fenomen sau o situație; ocazie, situație, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări. (după fr. conjoncture)

CONJUNCTÚRĂ ~i f. Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; condiție; circumstanță; context. [G.-D. conjuncturii] /<fr. conjoncture

conjunctură f. ocaziune, întâlnire de împrejurări: o conjunctură fatală.

*conjunctúră f., pl. ĭ (fr. conjoncture, it. congiuntura, d. lat. cum, cu, și junctura, legătură). Concurs (legătură, întîlnire) de împrejurărĭ, ocurență. Ocaziune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjunctúră (concurs de împrejurări) (-junc-tu-) s. f., g.-d. art. conjunctúrii; pl. conjunctúri

conjunctúră (concurs de împrejurări) s. f. (sil. -junc-), g.-d. art. conjunctúrii; pl. conjunctúri

conjunctură («împrejurare»)

conjunctură (prilej favorabil).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONJUNCTÚRĂ s. 1. v. situație. 2. v. vremuri.

CONJUNCTU s. 1. caz, circumstanță, condiție, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, stare, (înv.) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejur-stare, (fig.) context. (În această ~...) 2. circumstanțe (pl.), împrejurări (pl.), timpuri (pl.), vremuri (pl.). (~ era extrem de grea.)

Intrare: conjunctură
conjunctură substantiv feminin
  • silabație: con-junc-tu-ră
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjunctu
  • conjunctura
plural
  • conjuncturi
  • conjuncturile
genitiv-dativ singular
  • conjuncturi
  • conjuncturii
plural
  • conjuncturi
  • conjuncturilor
vocativ singular
plural

conjunctură

  • 1. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv și subiectiv, de condiții și de împrejurări care influențează un fenomen sau o situație la un moment dat; concurs de împrejurări.
    exemple
    • Partidele «istorice», sprijinite de reacțiunea internă și de o conjunctură de moment favorizată de cercuri reacționare din străinătate, tindeau, prin intermediul guvernului Rădescu, să ajungă la restaurarea dictaturii burghezo-moșierești . GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 29.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Totalitatea trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al procesului dezvoltării economice.
      surse: DEX '09

etimologie: