2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus.

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus.

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s. f. Membrană mucoasă vascularizată care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ochilor. – Din fr. conjonctive.

conjoncti sf vz conjunctivă

conjunctiv, ~ă [At: MAIORESCU, L. 48 / Pl: ~i, ~e / E: fr conjunctif, lat conjunctivus] 1 a Care unește. 2 a (Blg; îs) Țesut ~ Țesut de susținere a corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 3-4 a (Grm; șîs Modul ~) (Mod personal) care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 5 a (Înv) Conjunct (1). 6 a (Flz; îs) Judecată ~ă Judecată afirmativă în care un subiect se arată cu mai multe predicate.

conjuncti sf [At: DEX2 / V: ~jon~ / Pl: ~ve / E: fr conjonctive] Membrană mucoasă care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ochilor.

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s. f. Membrană mucoasă care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ochilor. – Din fr. conjonctive.

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector din. corpul omului și al animalelor care leagă celelalte – țesuturi între ele. Țesutul conjunctiv... intră în structura aproape a tuturor organelor corpului. ANATOMIA 26. 2. (Gram., în expr.) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune realizabilă sau ireală. Conjunctivul e un mod personal. 3. (Învechit) Conjunct. Mîntuia de spus pe de rost, răpede și fără greș... pronumele conjunctive de dativ și acuzativ. CREANGĂ, A. 84.

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s. f. Membrană mucoasă care unește pleoapele cu globul ochilor.

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. Care unește, care leagă. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector care unește între ele organele sau țesuturile. 2. Mod conjunctiv (și s.n.) = mod personal al verbului care exprimă o acțiune realizabilă. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif].

CONJUNCTÍVĂ s.f. Membrană mucoasă care unește pleoapele cu globul ocular. [Cf. fr. conjonctive].

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. care unește, leagă. ♦ țesut ~ = țesut de susținere și de protecție care leagă între ele celelalte țesuturi. 2. mod ~ (și s. n.) = mod personal al verbului, care exprimă o acțiune realizabilă: subjonctiv. (după fr. conjonctif, lat. coniuctivus)

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s. f. Membrană mucoasă care căptușește fața internă a pleoapelor și suprafața interioară a globului ocular. (după fr. conjonctive)

CONJUNCTÍV ~ă (~i, ~e) Care leagă; care unește ceva. ◊ Țesut ~ țesut care leagă între ele celelalte țesuturi și organe. Mod ~ mod personal al verbului care exprimă o acțiune posibilă, realizabilă. /<fr. conjonctif, lat. conjunctivus

CONJUNCTÍVĂ ~e f. Membrană mucoasă care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ocular (cu excepția corneei). /<fr. conjonctive

conjunctiv a. Gram. se zice de particule cari servă a uni o vorbă cu alta, un sens cu altul: ex. și, nici; pronume conjunctiv, care servă a lega o parte a frazei cu un nume sau pronume precedent: Dumnezeu, care este atotputernic. ║ n. modul care exprimă o posibilitate și e redat prin conjuncțiunea să.

conjunctivă f. Anat. membrana mucoasă ce unește globul ochiului cu pleoapele.

*conjunctív, -ă adj. (lat. conjunctivus, d. conjúngere, a uni. V. ajung). Gram. Conjuncțional. Conjunctival. S. n., pl. e. Un mod al propozițiuniĭ dependente care arată lucrarea ca ceva nesigur, îndoĭos, posibil, ca: se poate să vie, doresc să vie (numit și subjunctiv). Anat. Care acopere globu ochĭuluĭ în față și-l lipește de pleoape: țesătura (saŭ membrana) conjunctivă (saŭ numaĭ conjunctiva).

*conjuncționál, -ă adj. (după conjuncțiune. Cp. cu adițional). Gram. Relativ la conjuncțiune. Locuțiune conjuncțională, care ține loc de conjuncțiune, ca: cu toate că îld. deși. – Se zice și conjunctiv. V. prepozițional.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+conjunctiv2 (mod) (desp. -junc-tiv) s. n., (forme) pl. conjunctive

conjunctiv (-junc-tiv) adj. m., pl. conjunctivi; f. conjunctivă, pl. conjunctive

conjuncti (membrană) (-junc-ti-) s. f., g.-d. art. conjunctivei; pl. conjunctive

conjunctív adj. m. (sil. -junc-), pl. conjunctívi; f. sg. conjunctívă, pl. conjunctíve

conjunctívă (anat.) s. f. (sil. -junc-), g.-d. art. conjunctívei; pl. conjunctíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONJUNCTÍV adj., s. (GRAM.) subjonctiv, (înv.) plecător, supuitor. (Modul ~; verb la ~.)

CONJUNCTIV adj., s. (GRAM.) subjonctiv, (înv.) plecător, supuitor. (Modul ~; verb la ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONJUNCTÍV s. n. (< lat. conjunctivus, cf. fr. conjonctif): mod al verbului (personal, predicativ, mixt) care exprimă o posibilitate reală (prin timpul prezent) și o posibilitate realizabilă (prin timpul perfect). Este alcătuit la prezent din formele de prezent indicativ ale verbului de conjugat (modificate numai la persoana a III-a), precedate de morfemul segmental să, de origine conjuncțională (marcă modală și element introductiv în relația de subordonare), iar la perfect din structura invariabilă să fi a auxiliarului morfologic, urmată de participiul invariabil al verbului de conjugat: să zic, să zici, să zică, să zicem, să ziceți, să zică – să fi zis.~ prospectív: c. care exprimă o acțiune îndreptată spre viitor, ca în exemplul „E bine1 / să se ducă neapărat acolo”2 /. ◊ ~ potențiál: c. care exprimă posibilitatea realizării unei acțiuni, fără a preciza dacă aceasta se realizează sau nu. Este caracteristic propoziției potențiale: „Să parcurg eu distanța asta,1 / ar fi ceva!”2 /. ◊ ~ concesív: c. care exprimă o concesie. Este caracteristic propoziției circumstanțiale concesive, introdusă prin conjuncția să:Să spună orice,1 /eu tot nu-l cred”2 /. ◊ ~ deliberatív: c. care exprimă o deliberare, ca în exemplul „Să merg acolo cu ei,1 / să nu merg?”2 /. ◊ ~ hortatív: c. care exprimă un îndemn, care are valoare de imperativ, ca în exemplele „Să cântăm și noi ca frunza” (B. P. Hasdeu); „Să țineți minte, copii,...” (Z. Stancu).

Intrare: conjunctiv
conjunctiv adjectiv
  • silabație: con-junc-tiv info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjunctiv
  • conjunctivul
  • conjunctivu‑
  • conjuncti
  • conjunctiva
plural
  • conjunctivi
  • conjunctivii
  • conjunctive
  • conjunctivele
genitiv-dativ singular
  • conjunctiv
  • conjunctivului
  • conjunctive
  • conjunctivei
plural
  • conjunctivi
  • conjunctivilor
  • conjunctive
  • conjunctivelor
vocativ singular
plural
Intrare: conjunctivă
conjunctivă substantiv feminin
  • silabație: con-junc-ti-vă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjuncti
  • conjunctiva
plural
  • conjunctive
  • conjunctivele
genitiv-dativ singular
  • conjunctive
  • conjunctivei
plural
  • conjunctive
  • conjunctivelor
vocativ singular
plural
conjonctivă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjoncti
  • conjonctiva
plural
  • conjonctive
  • conjonctivele
genitiv-dativ singular
  • conjonctive
  • conjonctivei
plural
  • conjonctive
  • conjonctivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conjunctiv, conjunctiadjectiv

  • 1. Care leagă, care unește. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Țesutul conjunctiv... intră în structura aproape a tuturor organelor corpului. ANATOMIA 26. DLRLC
  • 2. învechit Conjunct. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: conjunct
    • format_quote Mîntuia de spus pe de rost, răpede și fără greș... pronumele conjunctive de dativ și acuzativ. CREANGĂ, A. 84. DLRLC
  • chat_bubble gramatică (în) sintagmă (și) substantivat neutru (numai) singular Modul conjunctiv = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Conjunctivul e un mod personal. DLRLC
etimologie:

conjuncti, conjunctivesubstantiv feminin

  • 1. Membrană mucoasă vascularizată care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ochilor. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.