2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus.

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus.

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s. f. Membrană mucoasă vascularizată care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ochilor. – Din fr. conjonctive.

conjoncti sf vz conjunctivă

conjunctiv, ~ă [At: MAIORESCU, L. 48 / Pl: ~i, ~e / E: fr conjunctif, lat conjunctivus] 1 a Care unește. 2 a (Blg; îs) Țesut ~ Țesut de susținere a corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 3-4 a (Grm; șîs Modul ~) (Mod personal) care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 5 a (Înv) Conjunct (1). 6 a (Flz; îs) Judecată ~ă Judecată afirmativă în care un subiect se arată cu mai multe predicate.

conjuncti sf [At: DEX2 / V: ~jon~ / Pl: ~ve / E: fr conjonctive] Membrană mucoasă care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ochilor.

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s. f. Membrană mucoasă care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ochilor. – Din fr. conjonctive.

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector din. corpul omului și al animalelor care leagă celelalte – țesuturi între ele. Țesutul conjunctiv... intră în structura aproape a tuturor organelor corpului. ANATOMIA 26. 2. (Gram., în expr.) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune realizabilă sau ireală. Conjunctivul e un mod personal. 3. (Învechit) Conjunct. Mîntuia de spus pe de rost, răpede și fără greș... pronumele conjunctive de dativ și acuzativ. CREANGĂ, A. 84.

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s. f. Membrană mucoasă care unește pleoapele cu globul ochilor.

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. Care unește, care leagă. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector care unește între ele organele sau țesuturile. 2. Mod conjunctiv (și s.n.) = mod personal al verbului care exprimă o acțiune realizabilă. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif].

CONJUNCTÍVĂ s.f. Membrană mucoasă care unește pleoapele cu globul ocular. [Cf. fr. conjonctive].

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. care unește, leagă. ♦ țesut ~ = țesut de susținere și de protecție care leagă între ele celelalte țesuturi. 2. mod ~ (și s. n.) = mod personal al verbului, care exprimă o acțiune realizabilă: subjonctiv. (după fr. conjonctif, lat. coniuctivus)

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s. f. Membrană mucoasă care căptușește fața internă a pleoapelor și suprafața interioară a globului ocular. (după fr. conjonctive)

CONJUNCTÍV ~ă (~i, ~e) Care leagă; care unește ceva. ◊ Țesut ~ țesut care leagă între ele celelalte țesuturi și organe. Mod ~ mod personal al verbului care exprimă o acțiune posibilă, realizabilă. /<fr. conjonctif, lat. conjunctivus

CONJUNCTÍVĂ ~e f. Membrană mucoasă care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ocular (cu excepția corneei). /<fr. conjonctive

conjunctiv a. Gram. se zice de particule cari servă a uni o vorbă cu alta, un sens cu altul: ex. și, nici; pronume conjunctiv, care servă a lega o parte a frazei cu un nume sau pronume precedent: Dumnezeu, care este atotputernic. ║ n. modul care exprimă o posibilitate și e redat prin conjuncțiunea să.

conjunctivă f. Anat. membrana mucoasă ce unește globul ochiului cu pleoapele.

*conjunctív, -ă adj. (lat. conjunctivus, d. conjúngere, a uni. V. ajung). Gram. Conjuncțional. Conjunctival. S. n., pl. e. Un mod al propozițiuniĭ dependente care arată lucrarea ca ceva nesigur, îndoĭos, posibil, ca: se poate să vie, doresc să vie (numit și subjunctiv). Anat. Care acopere globu ochĭuluĭ în față și-l lipește de pleoape: țesătura (saŭ membrana) conjunctivă (saŭ numaĭ conjunctiva).

*conjuncționál, -ă adj. (după conjuncțiune. Cp. cu adițional). Gram. Relativ la conjuncțiune. Locuțiune conjuncțională, care ține loc de conjuncțiune, ca: cu toate că îld. deși. – Se zice și conjunctiv. V. prepozițional.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjunctív (-junc-tiv) adj. m., pl. conjunctívi; f. conjunctívă, pl. conjunctíve

conjunctívă (membrană) (-junc-ti-) s. f., g.-d. art. conjunctívei; pl. conjunctíve

arată toate definițiile

Intrare: conjunctiv
conjunctiv adjectiv
  • silabație: con-junc-tiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjunctiv
  • conjunctivul
  • conjunctivu‑
  • conjuncti
  • conjunctiva
plural
  • conjunctivi
  • conjunctivii
  • conjunctive
  • conjunctivele
genitiv-dativ singular
  • conjunctiv
  • conjunctivului
  • conjunctive
  • conjunctivei
plural
  • conjunctivi
  • conjunctivilor
  • conjunctive
  • conjunctivelor
vocativ singular
plural
Intrare: conjunctivă
conjunctivă substantiv feminin
  • silabație: con-junc-ti-vă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjuncti
  • conjunctiva
plural
  • conjunctive
  • conjunctivele
genitiv-dativ singular
  • conjunctive
  • conjunctivei
plural
  • conjunctive
  • conjunctivelor
vocativ singular
plural
conjonctivă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjoncti
  • conjonctiva
plural
  • conjonctive
  • conjonctivele
genitiv-dativ singular
  • conjonctive
  • conjonctivei
plural
  • conjonctive
  • conjonctivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conjunctiv

  • 1. Care leagă, care unește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Țesutul conjunctiv... intră în structura aproape a tuturor organelor corpului. ANATOMIA 26.
        surse: DLRLC
  • 2. gramatică (în) sintagmă (și) substantivat neutru (numai) singular Modul conjunctiv = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: plecător subjonctiv supuitor un exemplu
    exemple
    • Conjunctivul e un mod personal.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mîntuia de spus pe de rost, răpede și fără greș... pronumele conjunctive de dativ și acuzativ. CREANGĂ, A. 84.
      surse: DLRLC

etimologie:

conjunctivă conjonctivă

  • 1. Membrană mucoasă vascularizată care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ochilor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: