2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

conjunctívă sf [At: DEX2 / V: ~jon~ / Pl: -ve / E: fr conjonctive] Membrană mucoasă care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ochilor.

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s. f. Membrană mucoasă vascularizată care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ochilor. – Din fr. conjonctive.

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s. f. Membrană mucoasă care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ochilor. – Din fr. conjonctive.

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s. f. Membrană mucoasă care unește pleoapele cu globul ochilor.

conjunctívă (membrană) (-junc-ti-) s. f., g.-d. art. conjunctívei; pl. conjunctíve

conjunctívă (anat.) s. f. (sil. -junc-), g.-d. art. conjunctívei; pl. conjunctíve

CONJUNCTÍVĂ s.f. Membrană mucoasă care unește pleoapele cu globul ocular. [Cf. fr. conjonctive].

CONJUNCTÍVĂ, conjunctive, s.f. Membrană mucoasă care căptușește fața internă a pleoapelor și suprafața interioară a globului ocular. (după fr. conjonctive)

CONJUNCTÍVĂ ~e f. Membrană mucoasă care acoperă suprafața internă a pleoapelor și suprafața anterioară a globului ocular (cu excepția corneei). /<fr. conjonctive

conjunctivă f. Anat. membrana mucoasă ce unește globul ochiului cu pleoapele.

conjunctív, ~ă [At: MAIORESCU, L. 48 / Pl: ~i, ~e / E: fr conjunctif, lat conjunctivus] 1 a Care unește. 2 a (Blg; îs) Țesut ~ Țesut de susținere a corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 3-4 a (Grm; șîs Modul ~) (Mod personal) care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 5 a (Înv) Conjunct (1). 6 a (Fiz; îs) Judecată ~ă Judecată afirmativă în care un subiect se arată cu mai multe predicate.

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus.

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus.

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector din. corpul omului și al animalelor care leagă celelalte – țesuturi între ele. Țesutul conjunctiv... intră în structura aproape a tuturor organelor corpului. ANATOMIA 26. 2. (Gram., în expr.) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune realizabilă sau ireală. Conjunctivul e un mod personal. 3. (Învechit) Conjunct. Mîntuia de spus pe de rost, răpede și fără greș... pronumele conjunctive de dativ și acuzativ. CREANGĂ, A. 84.

conjunctív (-junc-tiv) adj. m., pl. conjunctívi; f. conjunctívă, pl. conjunctíve

conjunctív adj. m. (sil. -junc-), pl. conjunctívi; f. sg. conjunctívă, pl. conjunctíve

CONJUNCTÍV adj., s. (GRAM.) subjonctiv, (înv.) plecător, supuitor. (Modul ~; verb la ~.)

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. Care unește, care leagă. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector care unește între ele organele sau țesuturile. 2. Mod conjunctiv (și s.n.) = mod personal al verbului care exprimă o acțiune realizabilă. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif].

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. care unește, leagă. ♦ țesut ~ = țesut de susținere și de protecție care leagă între ele celelalte țesuturi. 2. mod ~ (și s. n.) = mod personal al verbului, care exprimă o acțiune realizabilă: subjonctiv. (după fr. conjonctif, lat. coniuctivus)

CONJUNCTÍV ~ă (~i, ~e) Care leagă; care unește ceva. ◊ Țesut ~ țesut care leagă între ele celelalte țesuturi și organe. Mod ~ mod personal al verbului care exprimă o acțiune posibilă, realizabilă. /<fr. conjonctif, lat. conjunctivus

Intrare: conjunctiv
conjunctiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjunctiv conjunctivul conjuncti conjunctiva
plural conjunctivi conjunctivii conjunctive conjunctivele
genitiv-dativ singular conjunctiv conjunctivului conjunctive conjunctivei
plural conjunctivi conjunctivilor conjunctive conjunctivelor
vocativ singular
plural
Intrare: conjunctivă
conjunctivă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjuncti conjunctiva
plural conjunctive conjunctivele
genitiv-dativ singular conjunctive conjunctivei
plural conjunctive conjunctivelor
vocativ singular
plural