16 definiții pentru conjunctiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conjunctiv, ~ă [At: MAIORESCU, L. 48 / Pl: ~i, ~e / E: fr conjunctif, lat conjunctivus] 1 a Care unește. 2 a (Blg; îs) Țesut ~ Țesut de susținere a corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 3-4 a (Grm; șîs Modul ~) (Mod personal) care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 5 a (Înv) Conjunct (1). 6 a (Flz; îs) Judecată ~ă Judecată afirmativă în care un subiect se arată cu mai multe predicate.

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus.

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară. 2. (Gram.; în sintagma) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă. 3. (Înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus.

CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, unește. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector din. corpul omului și al animalelor care leagă celelalte – țesuturi între ele. Țesutul conjunctiv... intră în structura aproape a tuturor organelor corpului. ANATOMIA 26. 2. (Gram., în expr.) Modul conjunctiv (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acțiune realizabilă sau ireală. Conjunctivul e un mod personal. 3. (Învechit) Conjunct. Mîntuia de spus pe de rost, răpede și fără greș... pronumele conjunctive de dativ și acuzativ. CREANGĂ, A. 84.

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. Care unește, care leagă. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector care unește între ele organele sau țesuturile. 2. Mod conjunctiv (și s.n.) = mod personal al verbului care exprimă o acțiune realizabilă. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif].

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. care unește, leagă. ♦ țesut ~ = țesut de susținere și de protecție care leagă între ele celelalte țesuturi. 2. mod ~ (și s. n.) = mod personal al verbului, care exprimă o acțiune realizabilă: subjonctiv. (după fr. conjonctif, lat. coniuctivus)

CONJUNCTÍV ~ă (~i, ~e) Care leagă; care unește ceva. ◊ Țesut ~ țesut care leagă între ele celelalte țesuturi și organe. Mod ~ mod personal al verbului care exprimă o acțiune posibilă, realizabilă. /<fr. conjonctif, lat. conjunctivus

conjunctiv a. Gram. se zice de particule cari servă a uni o vorbă cu alta, un sens cu altul: ex. și, nici; pronume conjunctiv, care servă a lega o parte a frazei cu un nume sau pronume precedent: Dumnezeu, care este atotputernic. ║ n. modul care exprimă o posibilitate și e redat prin conjuncțiunea să.

*conjunctív, -ă adj. (lat. conjunctivus, d. conjúngere, a uni. V. ajung). Gram. Conjuncțional. Conjunctival. S. n., pl. e. Un mod al propozițiuniĭ dependente care arată lucrarea ca ceva nesigur, îndoĭos, posibil, ca: se poate să vie, doresc să vie (numit și subjunctiv). Anat. Care acopere globu ochĭuluĭ în față și-l lipește de pleoape: țesătura (saŭ membrana) conjunctivă (saŭ numaĭ conjunctiva).

*conjuncționál, -ă adj. (după conjuncțiune. Cp. cu adițional). Gram. Relativ la conjuncțiune. Locuțiune conjuncțională, care ține loc de conjuncțiune, ca: cu toate că îld. deși. – Se zice și conjunctiv. V. prepozițional.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjunctív (-junc-tiv) adj. m., pl. conjunctívi; f. conjunctívă, pl. conjunctíve

conjunctív adj. m. (sil. -junc-), pl. conjunctívi; f. sg. conjunctívă, pl. conjunctíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONJUNCTÍV adj., s. (GRAM.) subjonctiv, (înv.) plecător, supuitor. (Modul ~; verb la ~.)

CONJUNCTIV adj., s. (GRAM.) subjonctiv, (înv.) plecător, supuitor. (Modul ~; verb la ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONJUNCTÍV s. n. (< lat. conjunctivus, cf. fr. conjonctif): mod al verbului (personal, predicativ, mixt) care exprimă o posibilitate reală (prin timpul prezent) și o posibilitate realizabilă (prin timpul perfect). Este alcătuit la prezent din formele de prezent indicativ ale verbului de conjugat (modificate numai la persoana a III-a), precedate de morfemul segmental să, de origine conjuncțională (marcă modală și element introductiv în relația de subordonare), iar la perfect din structura invariabilă să fi a auxiliarului morfologic, urmată de participiul invariabil al verbului de conjugat: să zic, să zici, să zică, să zicem, să ziceți, să zică – să fi zis.~ prospectív: c. care exprimă o acțiune îndreptată spre viitor, ca în exemplul „E bine1 / să se ducă neapărat acolo”2 /. ◊ ~ potențiál: c. care exprimă posibilitatea realizării unei acțiuni, fără a preciza dacă aceasta se realizează sau nu. Este caracteristic propoziției potențiale: „Să parcurg eu distanța asta,1 / ar fi ceva!”2 /. ◊ ~ concesív: c. care exprimă o concesie. Este caracteristic propoziției circumstanțiale concesive, introdusă prin conjuncția să:Să spună orice,1 /eu tot nu-l cred”2 /. ◊ ~ deliberatív: c. care exprimă o deliberare, ca în exemplul „Să merg acolo cu ei,1 / să nu merg?”2 /. ◊ ~ hortatív: c. care exprimă un îndemn, care are valoare de imperativ, ca în exemplele „Să cântăm și noi ca frunza” (B. P. Hasdeu); „Să țineți minte, copii,...” (Z. Stancu).

Intrare: conjunctiv
conjunctiv adjectiv
  • silabație: con-junc-tiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjunctiv
  • conjunctivul
  • conjunctivu‑
  • conjuncti
  • conjunctiva
plural
  • conjunctivi
  • conjunctivii
  • conjunctive
  • conjunctivele
genitiv-dativ singular
  • conjunctiv
  • conjunctivului
  • conjunctive
  • conjunctivei
plural
  • conjunctivi
  • conjunctivilor
  • conjunctive
  • conjunctivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conjunctiv

  • 1. Care leagă, care unește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Țesut conjunctiv = țesut de susținere al corpului omului și al animalelor, care leagă celelalte țesuturi între ele și care este format din fibre și din substanță intercelulară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Țesutul conjunctiv... intră în structura aproape a tuturor organelor corpului. ANATOMIA 26.
        surse: DLRLC
  • 2. gramatică (în) sintagmă (și) substantivat neutru (numai) singular Modul conjunctiv = mod personal care exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: plecător subjonctiv supuitor un exemplu
    exemple
    • Conjunctivul e un mod personal.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mîntuia de spus pe de rost, răpede și fără greș... pronumele conjunctive de dativ și acuzativ. CREANGĂ, A. 84.
      surse: DLRLC

etimologie: