11 definiții pentru conjunct

conjúnct, ~ă a [At: CLIMESCU, A. 246 / Pl: ~cți, ~e / E: lat conjunctus] 1 Unit. 2 (Îs) Regulă ~ă Operație prin care se determină raportul dintre două cantități (monede, măsuri etc.) cu ajutorul altui raport cunoscut, pe care fiecare dintre ele îl are cu una sau mai multe cantități determinate. 3 (îs) Forme ~e Forme scurte ale prezentului indicativ persoana I singular (-s) și persoana a IlI-a singular și plural (~ i, ~s) ale verbului „a fî”. 4 (Îas) Forme neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ singular și plural (~mi, mi~, ~ți, ți~ etc.).

CONJÚNCT, -Ă, conjuncți, -te, adj. (În sintagma) Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) și pers. 3 sg. și pl. (-i, -s) al verbului „a fi” și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg. și pl. (-mi sau mi-, -ți sau ți- etc.] – Din lat. conjunctus. Cf. fr. conjoint.

CONJÚNCT, -Ă, conjuncți, -te, adj. (În sintagma) Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) și pers. 3 sg. și pl. (-i, -s) al verbului „a fi” și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg. și pl. (-mi sau mi-, -ți sau ți- etc.) – Din lat. conjunctus. Cf. fr. conjoint.

CONJÚNCT, -Ă, conjuncți, -te, adj. (Mai ales în expr.) Forme conjuncte = formele prescurtate ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) și 3 sg. și pl. (-i, -s) al verbului «a fi» și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg. și pl. (-mi sau mi-, -ți sau ți-, -le sau le- etc.).

conjúnct adj. m., pl. conjúncți; f. conjúnctă (-junc-tă), pl. conjúncte

conjúnct adj. m., pl. conjúncți; f. sg. conjúnctă (sil. -junc-), pl. Conjúncte

CONJÚNCT, -Ă adj. (Gram.) Forme conjuncte = formele prescurtate care se întâlnesc la prezentul indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ singular și plural ale pronumelui personal. [< lat. coniunctus].

CONJÚNCT, -Ă adj. intim legat, strâns unit. ◊ (gram.) forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ sg. și pl. ale pronumelui personal; (muz.) treaptă conjunctă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă. (< lat. coniuctus, fr. conjoint)

CONJÚNCT ~tă (~ți, ~te) Care este prescurtat. ◊ Forme ~te forme scurte ale verbului a fi la indicativ prezent și forme neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ. /<lat. conjunctus


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONJÚNCT, -Ă adj. (< lat. conjunctus): în sintagmele formă pronominală conjunctă și formă verbală conjunctă (v.).

conjunctă (‹ lat. coniugere „a uni”). Treaptă c., treaptă* care urmează alteia sau o precede imediat, la interval* de secundă*; treptele care se succed la interval mai mare de o secundă se numesc disjuncte. ♦ În teoria clasică elină, conjuncția tetracordurilor* sistemului (II, 3) modal (v. systema teleion) se realiza pe aceeași treaptă (synaphé), iar disjuncția tetracordurilor prin intervalul de secundă mare (diazeuxis). V. cromatism.

Intrare: conjunct
conjunct adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjunct conjunctul conjunctă conjuncta
plural conjuncți conjuncții conjuncte conjunctele
genitiv-dativ singular conjunct conjunctului conjuncte conjunctei
plural conjuncți conjuncților conjuncte conjunctelor
vocativ singular
plural