conjunct, ~ă a [At: CLIMESCU, A. 246 / Pl: ~cți, ~e / E: lat conjunctus] 1 Unit. 2 (Îs) Regulă ~ă Operație prin care se determină raportul dintre două cantități (monede, măsuri etc.) cu ajutorul altui raport cunoscut, pe care fiecare dintre ele îl are cu una sau mai multe cantități determinate. 3 (Îs) Forme ~e Forme scurte ale prezentului indicativ persoana I singular (-s) și persoana a III-a singular și plural (-i, -s) ale verbului „a fi”. 4 (Îas) Forme neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ singular și plural (-mi, mi-, -ți, ți- etc.).