opțiuni
  • info

2 intrări

28 de definiții

din care

Explicative DEX

CONGRUENT, -Ă, congruenți, -te, adj. 1. Care concordă, care coincide; corespunzător, coincident, echivalent. 2. (Despre numere întregi) Care dau același rest la împărțirea cu un împărțitor comun[1]. 3. (Despre figuri geometrice) Care sunt egale sau care pot fi făcute să coincidă una cu alta printr-o deplasare. [Pr.: -gru-ent] – Din fr. congruent, lat. congruens, -ntis. modificată

  1. În original, incorect: divizor comun. Prin definiție, divizorul este un număr care divide (fără rest) alt număr. — cata

CONGRUENȚĂ, congruențe, s. f. 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (Mat.) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [Pr.: -gru-en-] – Din fr. congruence, lat. congruentia.

CONGRUENȚĂ, congruențe, s. f. 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (Mat.) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [Pr.: -gru-en-] – Din fr. congruence, lat. congruentia.

congruent, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 260 / Pl: ~nți, ~e / E: fr congruent, lat congruens, -ntis] 1 Care concordă Si: coincident, corespunzător, echivalent. 2 (D. numere întregi) Care dau același rest la împărțirea cu un număr întreg. 3 (D. figuri geometrice) Care sunt egale sau care pot fi făcute să coincidă una cu alta printr-o deplasare.

congruență sf [At: GEOM. SP. 100 / Pl: ~țe / E: fr congruence, lat congruentia] 1 Concordanță. 2 (Mat) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 3 (D. figuri geometrice) Egalitate.

CONGRUENT, -Ă, congruenți, -te, adj. 1. Care concordă, care coincide; corespunzător, coincident, echivalent. 2. (Despre numere întregi) Care dau același rest la împărțirea cu un număr întreg. 3. (Despre figuri geometrice) Care sunt egale sau care pot fi făcute să coincidă una cu alta printr-o deplasare. [Pr.: -gru-ent] – Din fr. congruent, lat. congruens, -ntis.

CONGRUENT, -Ă, congruenți, -te, adj. (Mai ales în expr.) Figuri congruente = figuri geometrice care pot fi făcute să coincidă una cu alta printr-o deplasare.

CONGRUENȚĂ, congruențe, s. f. Acord, concordanță. ♦ (Mat.) Relația dintre doua numere întregi care au proprietatea de a da același rest la împărțirea cu un întreg.

CONGRUENT, -Ă adj. Care se potrivește exact cu altceva; corespunzător, echivalent. ◊ Numere congruente = numere care dau același rest cînd sunt împărțite la un împărțitor comun[1]; figuri congruente = figuri geometrice care coincid exact una cu alta. [Pron. -gru-ent. / < fr. congruent, cf. lat. congruens – care se potrivește]. modificată

  1. În original, incorect: divizor comun. Prin definiție, divizorul este un număr care divide (fără rest) alt număr. — cata

CONGRUENȚĂ s.f. Acord, concordanță; coincidență. ♦ Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. ♦ Egalitate a figurilor geometrice. [Cf. fr. congruence, it. congruenza, lat. congruentia].

CONGRUENT, -Ă adj. care concordă, coincide; corespunzător, echivalent. ♦ numere ~e = numere care dau același rest când sunt împărțite la un divizor comun; figuri ~e = figuri geometrice care coincid exact una cu alta. (< fr. congruent, lat. congruens)

CONGRUENȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină. ♦ (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente. ◊ acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său. 2. acord între subiect și predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. (< fr. congruence, lat. congruentia)

CONGRUENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care concordă; cu proprietatea de a coincide; corespunzător; coincident; echivalent. Figuri ~te. 2) (despre numere întregi) Care, fiind împărțite la un număr întreg, dau același rest. [Sil. -gru-ent] /<fr. congruent, lat. congruens, ~ntis

CONGRUENȚĂ ~e f. Caracter congruent; coincidență; concordanță. ~a figurilor. [Sil. -gru-en-] /<fr. congruence, lat. congruentia

congruent a. exact și potrivit: termen congruent. ║ adv. într’un mod convenabil.

*congruént, -ă adj. (lat. cóngruens, -éntis). Care se potrivește (convine): gest congruent cu vorba.

*congruénță f. (lat. congruentia). Calitatea de a fi congruent (potrivire): congruența gestuluĭ cu vorba.

Ortografice DOOM

congruent (desp. -gru-ent) adj. m., pl. congruenți; f. congruentă, pl. congruente

congruență (desp. -gru-en-) s. f., g.-d. art. congruenței; pl. congruențe

congruent (-gru-ent) adj. m., pl. congruenți; f. congruentă, pl. congruente

congruență (-gru-en-) s. f., g.-d. art. congruenței; pl. congruențe

congruent adj. m. (sil. -gru-ent), pl. congruenți; f. sg. congruentă, pl. congruente

congruență s. f. (sil. -gru-en-), g.-d. art. congruenței; pl. congruențe

Jargon

CONGRUENȚĂ s. f. (cf. fr. congruence, it. congruenzo, lat. congruentia „potrivire”): acord, concordanță, potrivire între predicat și subiect (v. acord).

Sinonime

CONGRUENT adj. v. coincident, concordant, corespunzător, echivalent.

CONGRUENȚĂ s. v. coincidență, concordanță, echivalență.

congruent adj. v. COINCIDENT. CONCORDANT. CORESPUNZĂTOR. ECHIVALENT.

congruență s. v. COINCIDENȚĂ. CONCORDANȚĂ. ECHIVALENȚĂ.

Antonime

Congruență ≠ incongruiență, necongruiență

Intrare: congruent
congruent adjectiv
  • silabație: con-gru-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congruent
  • congruentul
  • congruentu‑
  • congruentă
  • congruenta
plural
  • congruenți
  • congruenții
  • congruente
  • congruentele
genitiv-dativ singular
  • congruent
  • congruentului
  • congruente
  • congruentei
plural
  • congruenți
  • congruenților
  • congruente
  • congruentelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: congruență
congruență substantiv feminin
  • silabație: con-gru-en-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congruență
  • congruența
plural
  • congruențe
  • congruențele
genitiv-dativ singular
  • congruențe
  • congruenței
plural
  • congruențe
  • congruențelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

congruent, congruentăadjectiv

  • 1. Care concordă, care coincide. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: coincident concordant corespunzător echivalent
  • 2. (Despre numere întregi) Care dau același rest la împărțirea cu un număr întreg. DEX '98
  • 3. (Despre figuri geometrice) Care sunt egale sau care pot fi făcute să coincidă una cu alta printr-o deplasare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu Definițiile pentru sensul (2.) date de DEX '09, DN și MDN '00 sunt greșite, împărțirea cu (la) un divizor (comun) nu se face cu rest. dexonline
etimologie:

congruență, congruențesubstantiv feminin

  • 1. Acord, coincidență, concordanță, echivalență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: acord coincidență concordanță echivalență antonime: incongruență
    • 1.1. matematică Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Relația dintre doua numere întregi care au proprietatea de a da același rest la împărțirea cu un întreg. DLRLC
      • diferențiere Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. DN
    • 1.2. Egalitate a figurilor geometrice. DN
    • 1.3. Acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamentul său. MDN '00
  • 2. Însușirea de a fi congruent. DEX '09 DEX '98
  • 3. Acord între subiect și predicat. MDN '00
  • 4. medicină Calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.