15 definiții pentru congregație congregațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

congregație sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr congrégation, lat congregatio, -onis] 1 (Trs; ltî) Consiliu. 2 (Îbrc) Ordin monahal. 3 Organizație catolică, alcătuită din clerici și laici, fondată pe principii religioase. 4 Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 5 Ședință de studiu a sinoadelor generale. 6 (Pex) Adunare religioasă. 7 (Îbrc) Mănăstire filială.

CONGREGÁȚIE, congregații, s. f. (În Biserica catolică) 1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială. 2. Confrerie alcătuită din clerici și din laici. 3. Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Ședință de studiu a sinoadelor generale; p. ext. adunare religioasă. – Din fr. congrégation, lat. congregatio.

CONGREGÁȚIE, congregații, s. f. (În biserica catolică) 1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială. 2. Organizație religioasă catolică, alcătuită din clerici și din laici în scopul intensificării propagandei religioase. 3. Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Ședință de studiu a sinoadelor generale; p. ext. adunare religioasă. – Din fr. congrégation, lat. congregatio.

CONGREGÁȚIE, congregații, s. f. (În organizarea monahală catolică) Totalitatea călugărilor și călugărițelor care aparțin aceluiași ordin religios. – Pronunțat: -ți-e.

CONGREGÁȚIE s.f. 1. Reuniune de călugări și călugărițe catolice aparținând aceluiași ordin religios. 2. Adunare de prelați însărcinată de papă cu examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 3. Departament în organizarea centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Ședință a sinoadelor generale; (p. ext.) adunare religioasă. [Gen. -iei, var. congregațiune s.f. / cf. fr. congrégation, it. congregazione, lat. congregatio – reunire].

CONGREGÁȚIE s. f. (în biserica catolică) 1. ordin monahal ◊ ramură a unui asemenea ordin. 2. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase. 3. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 4. departament al curiei papale, condus de un cardinal. 5. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă. (< fr. congrégation, lat. congregatio)

CONGREGÁȚIE ~i f. (la catolici) 1) Asociație a călugărilor care aparține aceluiași ordin. 2) Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 3) Adunare a clericilor. [Art. congregația; G.-D. congregației; Sil. -ți-e] /<fr. congrégation, lat. congregatio, ~onis

congregațiune sf vz congregație

CONGREGAȚIÚNE s.f. v. congregație.

congregați(un)e f. 1. corp de mai multe persoane religioase sau laice trăind sub aceeaș regulă; 2. asociațiune religioasă.

*congregațiúne f. (lat. congregátio, -ónis, d. grex, gregis, turmă. V. agregațiune). Societate religioasă. Adunare de prelațĭ la Roma p. examinarea oare-căror afacerĭ: congregațiunea indicelui. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

congregáție (-ți-e) s. f., art. congregáția (-ți-a), g.-d. art. congregáției; pl. congregáții, art. congregáțiile (-ți-i-)

congregáție s. f. (sil. -ți-e), art. congregáția (sil. -ți-a), g.-d. art. congregáției; pl. congregáții, art. congregáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONGREGÁȚIE s. (BIS.) ordin călugăresc, ordin monahal. (La catolici, ordinul monahal se numește ~.)

CONGREGAȚIE s. (BIS.) ordin călugăresc, ordin monahal. (La catolici ordinul monahal se numește ~.)

Intrare: congregație
congregație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congregație
  • congregația
plural
  • congregații
  • congregațiile
genitiv-dativ singular
  • congregații
  • congregației
plural
  • congregații
  • congregațiilor
vocativ singular
plural
congregațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congregațiune
  • congregațiunea
plural
  • congregațiuni
  • congregațiunile
genitiv-dativ singular
  • congregațiuni
  • congregațiunii
plural
  • congregațiuni
  • congregațiunilor
vocativ singular
plural

congregație congregațiune

  • comentariu În Biserica catolică.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 1. Ordin monahal.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • diferențiere Totalitatea călugărilor și călugărițelor care aparțin aceluiași ordin religios.
      surse: DLRLC DN
    • 1.1. Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Confrerie alcătuită din clerici și din laici.
    surse: DEX '09 MDN '00
    • 2.1. Adunare de prelați însărcinată de papă cu examinarea unor anumite chestiuni, situații etc.
      surse: DN
  • 3. Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Ședință de studiu a sinoadelor generale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: