4 definiții pentru conglobație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONGLOBÁȚIE s.f. Figură retorică care constă într-o acumulare de probe pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. [< fr. conglobation, cf. lat. conglobatio].
CONGLOBÁȚIE s. f. figură retorică, acumulare de probe, pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. (< fr. conglobation, lat. conglobatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
conglobáție s. f., g.-d. art. conglobáției
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
conglobație (fr. conglobation „îngrămădire”), figură retorică constând dintr-o acumulare de probe – replică prin care se combate partea adversă, folosindu-se o serie de fapte, aspecte, motive – enumerate ostentativ, pentru ca argumentarea să fie cât mai copleșitoare (I).
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||