4 definiții pentru conglobație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONGLOBÁȚIE s.f. Figură retorică care constă într-o acumulare de probe pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. [< fr. conglobation, cf. lat. conglobatio].

CONGLOBÁȚIE s. f. figură retorică, acumulare de probe, pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. (< fr. conglobation, lat. conglobatio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conglobáție s. f., g.-d. art. conglobáției


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

conglobație (fr. conglobation „îngrămădire”), figură retorică constând dintr-o acumulare de probe – replică prin care se combate partea adversă, folosindu-se o serie de fapte, aspecte, motive – enumerate ostentativ, pentru ca argumentarea să fie cât mai copleșitoare (I).

Intrare: conglobație
conglobație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conglobație
  • conglobația
plural
  • conglobații
  • conglobațiile
genitiv-dativ singular
  • conglobații
  • conglobației
plural
  • conglobații
  • conglobațiilor
vocativ singular
plural