congestionat², ~ă a [At: CARAGIALE, O. 296 / P: ~ti-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: congestiona] 1 (D. oameni) Căruia i s-a urcat sângele la cap Si: îmbujorat. 2 (D. părți ale corpului) Care are un aflux anormal de sânge.

congestionat¹ sn [At: DA / P: ~ti-o~ / Pl: ~uri / E: congestiona] (Rar) 1-2 Congestionare (1-2).

* CONGESTIONAT adj. 1 p. CONGESTIONA ¶ 2 Ⓕ: dintr’o schimbare de puls în ~a noastră capitală (VLAH.).

CONGESTIONAT, -Ă, congestionați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Aprins la față, căruia i s-a urcat sîngele la cap. Veronescu, congestionat, se năpusti asupra oratorului. VLAHUȚĂ, O. AL. II 6. ♦ (Despre părți ale corpului) Care are un aflux anormal de sînge. Apoi se trînti pe pernele trăsurii, cu obrajii dogorind, cu urechile congestionate. DUMITRIU, B. F. 35. Fața lui roșie, congestionată, brobonată de sudoare, exprima o mare neliniște. VLAHUȚĂ, O. A. 474. 2. Fig. (Despre orașe sau străzi) Aglomerat.

CONGESTIONAT, -Ă, congestionați, -te, adj. (Despre oameni) Căruiu i s-a urcat sîngele la cap; aprins la față. ♦ (Despre părți ale corpului) Care are un aflux anormal de sînge. [Pr.: -ti-o-] – V. congestiona.

congestiona vr [At: IBRĂILEANU, A. 56 / P: ~ti-o~ / Pzi: ~nez / E: fr congestionner] 1 A avea o congestie (1). 2 A se aprinde la față Si: a se îmbujora, a se înroși.

* CONGESTIONA (-onez) I. vb. tr. 1 🩺 A produce o congestiune ¶ 2 Ⓕ A îngrămădi prea multă lume într’un loc. II. vb. refl. 🩺 A i se sui sîngele (în cap, etc.) în urma unei congestiuni [fr.].

CONGESTIONA, congestionez, vb. I. Refl. A avea un aflux anormal de sînge; a se aprinde la față. I se congestionau nările. IBRĂILEANU, A. 56. – Pronunțat: -ti-o-.

CONGESTIONA, congestionez, vb. I. Refl. A avea un aflux anormal de sînge; a se aprinde la față. [Pr.: -ti-o-] – Fr. congestionner.

CONGESTIONA vb. I. refl. A avea o congestie. ♦ A se aprinde, a se înroși la față. [Pron. -ti-o-. / < fr. congestionner].

CONGESTIONA vb. tr., refl. a produce, a avea congestie. ◊ a (se) aprinde, a (se) înroși la față. (< fr. congestionner)

A SE CONGESTIONA mă ~ez intranz. 1) A căpăta congestie. 2) A se înroși la față (din cauza congestiei); a deveni roșu; a se îmbujora; a se rumeni. [Sil. -ti-o-] /<fr. congestionner

congestionà v. 1. a cauza o congestiune; 2. Med. a primi prin congestiune un aflux de sânge.

*congestionéz v. tr. (fr. congestionner). Produc congestiune: căldura ĭ-a congestionat creĭeru.

congestionat (desp. -ti-o-) adj. m., pl. congestionați; f. congestionată, pl. congestionate

congestionat (-ti-o-) adj. m., pl. congestionați; f. congestionată, pl. congestionate

congestionat adj. m. (sil. -ti-o-), pl. congestionați; f. sg. congestionată, pl. congestionate

congestiona (a se ~) (desp. -ti-o-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă congestionez, 3 se congestionează; conj. prez. 1 sg. să mă congestionez, 3 să se congestioneze; imper. 2 sg. afirm. congestionează-te; ger. congestionându-mă

!congestiona (a se ~) (-ti-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se congestionează

congestiona vb. (sil. -ti-o-), ind. prez. 1 sg. congestionez, 3 sg. și pl. congestionează

CONGESTIONAT adj. 1. înroșit, roșu, (pop. fig.) aprins. (~ la față.) 2. v. injectat. 3. v. inflamat.

CONGESTIONAT adj. 1. înroșit, roșu, (pop. fig.) aprins. (~ la față.) 2. (MED.) injectat, înroșit, însîngerat, roșu, sîngerat, (rar) sîngeros. (Ochi ~.) 3. (MED.) inflamat, iritat, (reg.) bobotit. (Plagă ~.)

CONGESTIONA vb. 1. a se înroși, (pop. fig.) a se aprinde. (Fața i s-a ~.) 2. v. injecta. 3. v. inflama.

CONGESTIONA vb. 1. a se înroși, (pop. fig.) a se aprinde. (Fața i s-a ~.) 2. (MED.) a se injecta, a se înroși. (Ochii i s-au ~.) 3. (MED.) a (se) inflama, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.)