confort sn [At: C. PETRESCU, Î. I, 4 / Pl: ~uri / E: fr confort] 1 Totalitatea condițiilor materiale care asigură o existență civilizată, plăcută, comodă și igienică. 2 (Frî) Fotoliu capitonat în întregime.

CONFORT, conforturi, s. n. Totalitatea condițiilor materiale care fac ca o locuință să fie igienică, plăcută și comodă. Locuință cu confort, modern. ▭ Hotelul... elegant și amenajat, cu tot confortul, cu un personal plin de grijă pentru călători – te face să te simți ca acasă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2744. Trăiesc în case nevoiașe de țară, fără confort și fără lumină. C. PETRESCU, Î. I 45.

CONFORT s.n. Totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare. [< fr. confort, cf. engl. comfort].

CONFORT s. n. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare. (< fr. confort)

CONFORT n. Ansamblu de condiții care constituie comoditatea vieții materiale. Cu tot ~ul. /<fr. confort

confort n. ceea ce contribue la buna stare materială, la înlesnirea vieții.

*confórt n., pl. urĭ (fr. confort, d. engl. confort, care vine d. fr. conforter, a întări, a da puterĭ). Comoditate, calitățĭ de construcțiune și instalațiune la o casă (apă, baĭe, canal, lumină electrică, grădină ș. a.).

confort s. n.

!confort s. n.

confort s. n., pl. conforturi

confort

confort.

CONFORT s. comoditate, liniște, tihnă. (~ul vieții lui.)

CONFORT s. comoditate, liniște, tihnă. (~ vieții lui.)

Confort ≠ disconfort, inconfort

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută