13 definiții pentru conformație

conformáție sf [At: DA / P: ~ți-e / V: (înv) ~iúne / Pl: ~ii / E: fr conformation, lat conformatio] Structură fizică generală a corpului sau a părților lui, sau a unei suprafețe de teren etc. Și: constituție.

CONFORMÁȚIE, conformații, s. f. Structură fizică generală a corpului sau a părților lui, a unei suprafețe de teren etc.; constituție. – Din fr. conformation, lat. conformatio.

CONFORMÁȚIE, conformații, s. f. Structură fizică generală a corpului sau a părților lui, a unei suprafețe de teren etc.; constituție. – Din fr. conformation, lat. conformatio.

CONFORMÁȚIE, conformații, s. f. Structură fizică generală a corpului sau a părților lui; constituție. Studiul conformației organelor. – Pronunțat: -ți-e.

conformáție (-ți-e) s. f., art. conformáția (-ți-a), g.-d. art. conformáției; pl. conformáții, art. conformáțiile (-ți-i-)

conformáție s. f. → formație

CONFORMÁȚIE s. 1. v. configurație. 2. v. relief. 3. constituție, factură, fizic, natură, structură, (înv.) temperament. (De o ~ delicată ori robustă.)

CONFORMÁȚIE s.f. Structură (fizică) a unui corp, a unui teren etc.; fel în care este organizat un corp; constituție. [Var. conformațiune s.f. / cf. fr. conformation, lat. conformatio].

CONFORMÁȚIE s. f. structură fizică a unui corp, a unui teren, a unei substanțe; constituție (I, 2). (< fr. conformation, lat. conformatio)

CONFORMÁȚIE ~i f. Formă exterioară; aspect general; configurație; constituție. [Art. conformația; G.-D. conformației; Sil. -ți-e] /<fr. conformation, lat. conformatio, ~onis

*conformațiúne f. (lat. conformatio, -ónis). Felu cum e constituit (organizat) un corp: conformațiunea organelor. Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONFORMÁȚIE s. 1. aspect, configurație, fizionomie, formă, înfățișare, profil, structură, (rar) făptúră. (~ unui continent.) 2. (GEOGR.) relief. (~ terenului.) 3. constituție, factură, fizic, natură, structură, (înv.) temperamént. (De o ~ delicată ori robustă.)

CONFORMÁȚIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Aspectul morfologic de ansamblu al corpului cuprinzînd atît modul de dezvoltare cît și raporturile dintre diferite regiuni corporale; constituție. ♦ Structură fizică generală a unei suprafețe de teren. 2. (CHIM.) Geometrie moleculară rezultată prin rotirea în moleculă a atomilor sau a grupelor de atomi în jurul unor axe moleculare (legături). Cauzele apariției c. se află în interacțiunea de respingere reciprocă a atomilor și grupărilor atomice, inclusiv a atomilor de hidrogen.

Intrare: conformație
conformație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conformație conformația
plural conformații conformațiile
genitiv-dativ singular conformații conformației
plural conformații conformațiilor
vocativ singular
plural