8 definiții pentru confirmativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confirmativ, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. XLII / Pl: ~i, ~e / E: fr confirmatif] 1-2 Care confirmă (1-2).

CONFIRMATÍV, -Ă, confirmativi, -e, adj. Care confirmă, întărește, adeverește. – Din fr. confirmatif.

CONFIRMATÍV, -Ă, confirmativi, -e, adj. Care confirmă, întărește, adeverește. – Din fr. confirmatif.

CONFIRMATÍV, -Ă adj. Care confirmă, întărește, adeverește. [Cf. fr. confirmatif].

CONFIRMATÍV, -Ă adj. care confirmă. (< fr. confirmatif)

CONFIRMATÍV ~ă (~i, ~e) Care confirmă; bazat pe probe convingătoare; concludent. /<fr. confirmatif

*confirmatív, -ă adj. (lat. confirmativus). Relativ la confirmare: scrisoare confirmativă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confirmatív adj. m., pl. confirmatívi; f. confirmatívă, pl. confirmatíve

confirmatív adj. m., pl. confirmatívi; f. sg. confirmatívă, pl. confirmatíve

Intrare: confirmativ
confirmativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confirmativ
  • confirmativul
  • confirmativu‑
  • confirmati
  • confirmativa
plural
  • confirmativi
  • confirmativii
  • confirmative
  • confirmativele
genitiv-dativ singular
  • confirmativ
  • confirmativului
  • confirmative
  • confirmativei
plural
  • confirmativi
  • confirmativilor
  • confirmative
  • confirmativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

confirmativ

  • 1. Care confirmă, întărește, adeverește.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: concludent

etimologie: