8 definiții pentru confinii


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confínii sfp [At: HOGAȘ, DR. II, 165 / V: ~ne / E: fr confins] Graniță.

CONFÍNII s. f. pl. (Franțuzism înv.) Granițe, hotare. – Fr. confins (lat. lit. confinia).

CONFÍNII s.n. pl. (Liv.) Limite, granițe ale unei țări. [Cf. lat. confines, fr. confins].

CONFÍNII s. n. pl. limite, granițe ale unei țări. (< lat. confines, fr. confins)

*confíniĭ n. pl. (fr. confins, it. confíni, d. lat. confinium, pl. -nia, hotar, d. con-, împreună, și finis, hotar, fine. V. fine). Rar. Hotar, frontieră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFÍNII s. pl. v. frontieră, graniță, hotar, limită teritorială.

confinii s. pl. v. FRONTIERĂ. GRANIȚĂ. HOTAR. LIMITĂ TERITORIALĂ.

Intrare: confinii
substantiv feminin (F169)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • confinii
  • confiniile
genitiv-dativ singular
plural
  • confinii
  • confiniilor
vocativ singular
plural