2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFINÁ vb. I. 1. (Liv.) intr. A se învecina (cu). 2. refl. A se izola, [< fr. confiner, cf. it. confinare].

CONFINÁ vb. I. intr. a se învecina (cu). II. refl. 1. a se închide, a se izola. 2. (fig.) a se limita la o singură ocupație, activitate; a se specializa. (< fr. confiner)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. confineáză

Intrare: confinare
confinare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confinare
  • confinarea
plural
  • confinări
  • confinările
genitiv-dativ singular
  • confinări
  • confinării
plural
  • confinări
  • confinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: confina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • confina
  • confinare
  • confinat
  • confinatu‑
  • confinând
  • confinându‑
singular plural
  • confinea
  • confinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • confinez
(să)
  • confinez
  • confinam
  • confinai
  • confinasem
a II-a (tu)
  • confinezi
(să)
  • confinezi
  • confinai
  • confinași
  • confinaseși
a III-a (el, ea)
  • confinea
(să)
  • confineze
  • confina
  • confină
  • confinase
plural I (noi)
  • confinăm
(să)
  • confinăm
  • confinam
  • confinarăm
  • confinaserăm
  • confinasem
a II-a (voi)
  • confinați
(să)
  • confinați
  • confinați
  • confinarăți
  • confinaserăți
  • confinaseți
a III-a (ei, ele)
  • confinea
(să)
  • confineze
  • confinau
  • confina
  • confinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)