2 intrări

3 definiții

confiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. confineáză

CONFINÁ vb. I. 1. (Liv.) intr. A se învecina (cu). 2. refl. A se izola, [< fr. confiner, cf. it. confinare].

CONFINÁ vb. I. intr. a se învecina (cu). II. refl. 1. a se închide, a se izola. 2. (fig.) a se limita la o singură ocupație, activitate; a se specializa. (< fr. confiner)

Intrare: confina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) confina confinare confinat confinând singular plural
confinea confinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) confinez (să) confinez confinam confinai confinasem
a II-a (tu) confinezi (să) confinezi confinai confinași confinaseși
a III-a (el, ea) confinea (să) confineze confina confină confinase
plural I (noi) confinăm (să) confinăm confinam confinarăm confinaserăm, confinasem*
a II-a (voi) confinați (să) confinați confinați confinarăți confinaserăți, confinaseți*
a III-a (ei, ele) confinea (să) confineze confinau confina confinaseră
Intrare: confinare
confinare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confinare confinarea
plural confinări confinările
genitiv-dativ singular confinări confinării
plural confinări confinărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)