CONFIENT, -Ă, confienți, -te, adj. (Rar) Încrezător. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. confiant.

CONFIENȚĂ, confiențe, s. f. (Rar) Încredere în cineva. [Pr.: -fi-en-. – Var.: confianță s. f.] – Din fr. confiance.

confiant, ~ă a vz confient

confianță sf vz confiență

confient, ~ă a [At: DA / P: ~fi-ent / V: ~iant / Pl: ~nți, ~e / E: fr confiant] (Frî) 1 Credul. 2 Încrezător.

confiență sf [At: (a. 1774) URICARIUL I, 177 / P: ~fi-en- / V: ~ian~, ~iin~ / Pl: ~țe / E: fr confiance] (Frî) Încredere în cineva. modificată

conființă sf vz confiență

CONFIENT, -Ă, confienți, -te, adj. (Franțuzism) Încrezător. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. confiant.

CONFIENȚĂ, confiențe, s. f. (Franțuzism) Încredere în cineva. [Pr.: -fi-en-. – Var.: confianță s. f.] – Din fr. confiance.

CONFIENȚĂ s. f. (Franțuzism învechit) Încredere în cineva. Te adresezi... la oamenii în care ai confiență. GHICA, S. 586. Să mă onoreze cu confiență. sa. ALECSANDRI, T. 1300. – Pronunțat: -fi-en-.

CONFIANȚĂ s.f. v. confiență.

CONFIENT, -Ă adj. (Franțuzism) Încrezător. [Pron. -fi-ent. / < fr. confiant].

CONFIENȚĂ s.f. (Franțuzism) Încredere în cineva. [Pron. -fi-en-. / var. confianță s.f. / < fr. confiance].

CONFIENT, -Ă adj. încrezător. (< fr. confiant)

CONFIENȚĂ s. f. încredere în cineva. (< fr. confiance)

confient a. dispus la confiență, încrezător.

confiență f. 1. încredere; 2. speranță fermă: am confiență în ajutorul vostru.

*confiént, -ă adj. (fr. confiant, part. prez. d. confier, lat. confidere, a încredința). Barb. Încrezător.

*confiénță f., pl. e (fr. confiance). Barb. Încredere.

confient (înv., livr.) (desp. -fi-ent) adj. m., pl. confienți; f. confientă, pl. confiente

confiență (livr.) (desp. -fi-en-) s. f., g.-d. art. confienței; pl. confiențe

confient (rar) (-fi-ent) adj. m., pl. confienți; f. confientă, pl. confiente

confiență (rar) (-fi-en-) s. f., g.-d. art. confienței; pl. confiențe

confient adj. m. (sil. -fi-ent), pl. confienți; f. sg. confientă, pl. confiente

confiență s. f. (sil. -fi-en-), g.-d. art. confienței; pl. confiențe

CONFIENT adj. v. încrezător.

CONFIENȚĂ s. v. încredere.

confient adj. v. ÎNCREZĂTOR.

confiență s. v. ÎNCREDERE.