2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFIAT, -Ă, confiați, -te, adj. (Despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr, apoi uscat; glasat. [Pr.: -fi-at] – Cf. fr. confit.

confiat, ~ă a [At: DEX2 / P: ~fi-at / Pl: ~ați, ~e/ E: fr confit] (Dfr) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr (și prin uscare) Si: glasat.

CONFIAT, -Ă, confiați, -te, adj. (Despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr și prin uscare; glasat. [Pr.: -fi-at] – Cf. fr. confit.

confiat, -ă adj. (determinând subst. fructe) Muiat într-o soluție de zahăr ◊ „Chec de 500 grame cu fructe confiate și rahat.” I.B. 6 VII 74 p. 4; v. și cremă-pastă (format greșit după fr. [fruits] confits, pentru că -at ne trimite la fr. confié „încredințat”; în 1978, Al. Graur ne-a comunicat că îl cunoaște de circa 50 de ani)

CONFIA, confiez, vb. I. (Livr.) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a] – Din fr. confier.

confia [At: ALECSANDRI, ap. DA / P: ~fi-a / Pzi: ~iez / E: fr confier] (Frî) 1 vt A lăsa ceva în grija cuiva. 2 vr A se încrede în cineva Si: a se destăinui.

CONFIA, confiez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a-] – Din fr. confier.

CONFIA vb. I. (Franțuzism) 1. tr. A mărturisi, a destăinui. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. confier, cf. lat. confidere – a avea încredere].

CONFIA1 vb. I. tr. a încredința cuiva un secret, o taină. II. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui. (< fr. confier)

CONFIA2 vb. tr. a impregna (fructe) cu un sirop de zahăr, a zaharisi. (după fr. confier)

A SE CONFIA mă ~ez intranz. A încredința o confesiune; a face confidențe; a se destăinui; a se confesa; a se spovedi. [Sil. -fi-a] /<fr. se confier

A CONFIA ~ez tranz. 1) rar (lucruri, misiuni, persoane etc.) A lăsa în grijă; a da în primire (unei persoane de încredere); a încredința. 2) (gânduri intime, frământări sufletești etc.) A comunica în mod confidențial; a încredința; a destăinui. [Sil. -fi-a] /<fr. confier

confià v. 1. a remite fidelității, îngrijirilor, discrețiunii cuiva: când a plecat azi Vodă, te-a confiat el mie AL.; 2. a avea confiență, a face o confidență: dorul și-l confie câmpului EM.

*confiéz v. tr. (fr. confier). Barb. Încredințez, mărturisesc (un secret). Predaŭ (un obĭect).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

confiat (desp. -fi-at) adj. m., pl. confiați; f. confia, pl. confiate

confiat (fi-at) adj. m., pl. confiați; f. confiată; pl. confiate

confia (a ~) (desp. -fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. confiez (desp. -fi-ez), 3 confia, 1 pl. confiem; conj. prez. 1 sg. să confiez, 3 să confieze; ger. confiind (desp. -fi-ind) corectat(ă)

confia (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 confiază, 1 pl. confiem (-fi-em); conj. prez. 3 să confieze; ger. confiind (-fi-ind)

confia vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. confiez, 3 sg. și pl. confiază, 1 pl. confiem (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. confieze; ger. confiind (sil. -fi-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONFIA vb. v. confesa, da, declara, destăinui, dezvălui, divulga, împărtăși, încredința, înmâna, întinde, lăsa, mărturisi, preda, remite, revela, spovedi, spune, transmite.

confia vb. v. CONFESA. DA. DECLARA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. LĂSA. MĂRTURISI. PREDA. REMITE. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. TRANSMITE.

Intrare: confiat
confiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confiat
  • confiatul
  • confiatu‑
  • confia
  • confiata
plural
  • confiați
  • confiații
  • confiate
  • confiatele
genitiv-dativ singular
  • confiat
  • confiatului
  • confiate
  • confiatei
plural
  • confiați
  • confiaților
  • confiate
  • confiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: confia
  • silabație: con-fi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • confia
  • confiere
  • confiat
  • confiatu‑
  • confiind
  • confiindu‑
singular plural
  • confia
  • confiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • confiez
(să)
  • confiez
  • confiam
  • confiai
  • confiasem
a II-a (tu)
  • confiezi
(să)
  • confiezi
  • confiai
  • confiași
  • confiaseși
a III-a (el, ea)
  • confia
(să)
  • confieze
  • confia
  • confie
  • confiase
plural I (noi)
  • confiem
(să)
  • confiem
  • confiam
  • confiarăm
  • confiaserăm
  • confiasem
a II-a (voi)
  • confiați
(să)
  • confiați
  • confiați
  • confiarăți
  • confiaserăți
  • confiaseți
a III-a (ei, ele)
  • confia
(să)
  • confieze
  • confiau
  • confia
  • confiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

confiat, confiaadjectiv

  • 1. (Despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr, apoi uscat. MDA2 DEX '09
    sinonime: glasat
etimologie:

confia, confiezverb

livresc
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.