2 intrări

19 definiții

confíat, ~ă a [At: DEX2 / P: ~fi-at / Pl: ~áți, ~e/ E: fr confit] (Dfr) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr (și prin uscare) Și: glasat.

CONFIÁT, -Ă, confiați, -te, adj. (Despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr, apoi uscat; glasat. [Pr.: -fi-at] – Cf. fr. confit.

CONFIÁT, -Ă, confiați, -te, adj. (Despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr și prin uscare; glasat. [Pr.: -fi-at] – Cf. fr. confit.

confiát (fi-at) adj. m., pl. confiáți; f. confiátă; pl. confiáte

confiá [At: ALECSANDRI, ap. DA / P: ~fi-a / Pzi: ~iéz / E: fr confier] (Frî) 1 vt A lăsa ceva în grija cuiva. 2 vr A se încrede în cineva Si: a se destăinui.

CONFIÁ, confiez, vb. I. (Livr.) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a] – Din fr. confier.

CONFIÁ, confiez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a-] – Din fr. confier.

confiá (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 confiáză, 1 pl. confiém (-fi-em); conj. prez. 3 să confiéze; ger. confiínd (-fi-ind)

confiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. confiéz, 3 sg. și pl. confiáză, 1 pl. confiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. confiéze; ger. confiínd (sil. -fi-ind)

CONFIÁ vb. v. confesa, da, declara, destăinui, dezvălui, divulga, împărtăși, încredința, înmâna, întinde, lăsa, mărturisi, preda, remite, revela, spovedi, spune, transmite.

CONFIÁ vb. I. (Franțuzism) 1. tr. A mărturisi, a destăinui. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. confier, cf. lat. confidere – a avea încredere].

CONFIÁ1 vb. I. tr. a încredința cuiva un secret, o taină. II. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui. (< fr. confier)

CONFIÁ2 vb. tr. a impregna (fructe) cu un sirop de zahăr, a zaharisi. (după fr. confier)

A SE CONFIÁ mă ~éz intranz. A încredința o confesiune; a face confidențe; a se destăinui; a se confesa; a se spovedi. [Sil. -fi-a] /<fr. se confier

A CONFIÁ ~éz tranz. 1) rar (lucruri, misiuni, persoane etc.) A lăsa în grijă; a da în primire (unei persoane de încredere); a încredința. 2) (gânduri intime, frământări sufletești etc.) A comunica în mod confidențial; a încredința; a destăinui. [Sil. -fi-a] /<fr. confier

confià v. 1. a remite fidelității, îngrijirilor, discrețiunii cuiva: când a plecat azi Vodă, te-a confiat el mie AL.; 2. a avea confiență, a face o confidență: dorul și-l confie câmpului EM.

*confiéz v. tr. (fr. confier). Barb. Încredințez, mărturisesc (un secret). Predaŭ (un obĭect).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

confiát, -ă adj. (determinând subst. fructe) Muiat într-o soluție de zahăr ◊ „Chec de 500 grame cu fructe confiate și rahat.” I.B. 6 VII 74 p. 4; v. și cremă-pastă (format greșit după fr. [fruits] confits, pentru că -at ne trimite la fr. confié „încredințat”; în 1978, Al. Graur ne-a comunicat că îl cunoaște de circa 50 de ani)

confiá vb. v. CONFESA. DA. DECLARA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. LĂSA. MĂRTURISI. PREDA. REMITE. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. TRANSMITE.

Intrare: confia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) confia confiere confiat confiind singular plural
confia confiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) confiez (să) confiez confiam confiai confiasem
a II-a (tu) confiezi (să) confiezi confiai confiași confiaseși
a III-a (el, ea) confia (să) confieze confia confie confiase
plural I (noi) confiem (să) confiem confiam confiarăm confiaserăm, confiasem*
a II-a (voi) confiați (să) confiați confiați confiarăți confiaserăți, confiaseți*
a III-a (ei, ele) confia (să) confieze confiau confia confiaseră
Intrare: confiat
confiat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confiat confiatul confia confiata
plural confiați confiații confiate confiatele
genitiv-dativ singular confiat confiatului confiate confiatei
plural confiați confiaților confiate confiatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)