2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confíat, ~ă a [At: DEX2 / P: ~fi-at / Pl: ~ați, ~e/ E: fr confit] (Dfr) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr (și prin uscare) Si: glasat.

CONFIÁT, -Ă, confiați, -te, adj. (Despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr, apoi uscat; glasat. [Pr.: -fi-at] – Cf. fr. confit.

CONFIÁT, -Ă, confiați, -te, adj. (Despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr și prin uscare; glasat. [Pr.: -fi-at] – Cf. fr. confit.

confiát, -ă adj. (determinând subst. fructe) Muiat într-o soluție de zahăr ◊ „Chec de 500 grame cu fructe confiate și rahat.” I.B. 6 VII 74 p. 4; v. și cremă-pastă (format greșit după fr. [fruits] confits, pentru că -at ne trimite la fr. confié „încredințat”; în 1978, Al. Graur ne-a comunicat că îl cunoaște de circa 50 de ani)

confiá [At: ALECSANDRI, ap. DA / P: ~fi-a / Pzi: ~iéz / E: fr confier] (Frî) 1 vt A lăsa ceva în grija cuiva. 2 vr A se încrede în cineva Si: a se destăinui.

CONFIÁ, confiez, vb. I. (Livr.) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a] – Din fr. confier.

CONFIÁ, confiez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a-] – Din fr. confier.

CONFIÁ vb. I. (Franțuzism) 1. tr. A mărturisi, a destăinui. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. confier, cf. lat. confidere – a avea încredere].

CONFIÁ2 vb. tr. a impregna (fructe) cu un sirop de zahăr, a zaharisi. (după fr. confier)

CONFIÁ1 vb. I. tr. a încredința cuiva un secret, o taină. II. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui. (< fr. confier)

A SE CONFIÁ mă ~éz intranz. A încredința o confesiune; a face confidențe; a se destăinui; a se confesa; a se spovedi. [Sil. -fi-a] /<fr. se confier

A CONFIÁ ~éz tranz. 1) rar (lucruri, misiuni, persoane etc.) A lăsa în grijă; a da în primire (unei persoane de încredere); a încredința. 2) (gânduri intime, frământări sufletești etc.) A comunica în mod confidențial; a încredința; a destăinui. [Sil. -fi-a] /<fr. confier

confià v. 1. a remite fidelității, îngrijirilor, discrețiunii cuiva: când a plecat azi Vodă, te-a confiat el mie AL.; 2. a avea confiență, a face o confidență: dorul și-l confie câmpului EM.

*confiéz v. tr. (fr. confier). Barb. Încredințez, mărturisesc (un secret). Predaŭ (un obĭect).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confiát (fi-at) adj. m., pl. confiáți; f. confiátă; pl. confiáte

confiá (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 confiáză, 1 pl. confiém (-fi-em); conj. prez. 3 să confiéze; ger. confiínd (-fi-ind)

confiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. confiéz, 3 sg. și pl. confiáză, 1 pl. confiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. confiéze; ger. confiínd (sil. -fi-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFIÁ vb. v. confesa, da, declara, destăinui, dezvălui, divulga, împărtăși, încredința, înmâna, întinde, lăsa, mărturisi, preda, remite, revela, spovedi, spune, transmite.

confia vb. v. CONFESA. DA. DECLARA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. LĂSA. MĂRTURISI. PREDA. REMITE. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. TRANSMITE.

Intrare: confiat
confiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confiat
  • confiatul
  • confiatu‑
  • confia
  • confiata
plural
  • confiați
  • confiații
  • confiate
  • confiatele
genitiv-dativ singular
  • confiat
  • confiatului
  • confiate
  • confiatei
plural
  • confiați
  • confiaților
  • confiate
  • confiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: confia
  • silabație: con-fi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • confia
  • confiere
  • confiat
  • confiatu‑
  • confiind
  • confiindu‑
singular plural
  • confia
  • confiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • confiez
(să)
  • confiez
  • confiam
  • confiai
  • confiasem
a II-a (tu)
  • confiezi
(să)
  • confiezi
  • confiai
  • confiași
  • confiaseși
a III-a (el, ea)
  • confia
(să)
  • confieze
  • confia
  • confie
  • confiase
plural I (noi)
  • confiem
(să)
  • confiem
  • confiam
  • confiarăm
  • confiaserăm
  • confiasem
a II-a (voi)
  • confiați
(să)
  • confiați
  • confiați
  • confiarăți
  • confiaserăți
  • confiaseți
a III-a (ei, ele)
  • confia
(să)
  • confieze
  • confiau
  • confia
  • confiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

confiat

  • 1. (Despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr, apoi uscat.
    surse: MDA2 DEX '09 sinonime: glasat

etimologie:

confia livresc

etimologie: