opțiuni

12 definiții pentru confesor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFESÓR, confesori, s. m. Preot care spovedește; duhovnic. – Din fr. confesseur, lat. confessor.

CONFESÓR, confesori, s. m. Preot care spovedește; duhovnic. – Din fr. confesseur, lat. confessor.

confesór sm [At: HASDEU, I. C. 27 / Pl: ~i / E: fr confesseur] 1 Preot care spovedește. 2 (Înv) Creștin care în timpul persecuțiilor religioase își mărturisea credința fără a fi însă osândit la moarte Si: confesar, confesionar.

CONFESÓR, confesori, s. m. (În biserica creștină) Duhovnic, preot care primește o confesiune (1).

CONFESÓR s.m. Preot care spovedește; duhovnic. [Cf. fr. confesseur, lat. confessor].

CONFESÓR s. m. preot care spovedește; duhovnic. (< fr. confesseur, lat. confessor)

CONFESÓR ~i m. rel. Preot care oficiază ritualul spovedaniei; duhovnic. /<fr. confesseur, lat. confessor

confesor m. duhovnic.

*confesór m. (lat. con-fessor. V. profesor). Preut care ascultă o mărturisire, duhovnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confesór s. m., pl. confesóri

confesór s. m., pl. confesóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFESÓR s. v. duhovnic.

CONFESOR s. (BIS.) duhovnic, (astăzi rar) spiritual, (înv.) mărturisitor, spoveditor. (Preotul care spovedește se numește ~.)

Intrare: confesor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confesor
  • confesorul
  • confesoru‑
plural
  • confesori
  • confesorii
genitiv-dativ singular
  • confesor
  • confesorului
plural
  • confesori
  • confesorilor
vocativ singular
  • confesorule
plural
  • confesorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

confesor

  • 1. Preot care spovedește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: duhovnic

etimologie: