8 definiții pentru confesiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFESÍV, -Ă, confesivi, -e, adj. De confesiune. – Din confesa.
confesiv, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: confesa] (Liv) 1 Care aparține confesiunii (1). 2 Care provine de la confesiune (1). 3 Care se referă la confesiune (1). 4 Specific confesiunii (1). 5 De confesiune (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFESÍV, -Ă, confesivi, -e, adj. (Livr.) De confesiune. – Din confesa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFESÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de confesiune. [< confes(iune) + -iv].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFESÍV, -Ă adj. cu caracter de confesiune. (< confes/a/ + -iv)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confesív, -ă adj. (livr.) Cu caracter de confesiune ◊ „În seria articolelor confesive semnalăm credo-ul lui Gheorghe Tomozei «Pentru cine scriu».” Luc. 15 I 72 p. 3 (din confes[iune] + -iv; I. Iordan în SCL 2/60 p. 182 – atestări din 1960, SCL 3/61 p. 308, M. Avram în SMFC IV p. 104; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
*confesív adj. m., pl. confesívi; f. confesívă, pl. confesíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confesív adj. m., pl. confesívi; f. sg. confesívă, pl. confesíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
confesiv
- 1. De confesiune.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- confesasurse: MDA2 DEX '09 DEX '98