8 definiții pentru confesiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confesiv, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: confesa] (Liv) 1 Care aparține confesiunii (1). 2 Care provine de la confesiune (1). 3 Care se referă la confesiune (1). 4 Specific confesiunii (1). 5 De confesiune (1).

CONFESÍV, -Ă, confesivi, -e, adj. De confesiune. – Din confesa.

CONFESÍV, -Ă, confesivi, -e, adj. (Livr.) De confesiune. – Din confesa.

CONFESÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de confesiune. [< confes(iune) + -iv].

CONFESÍV, -Ă adj. cu caracter de confesiune. (< confes/a/ + -iv)

confesív, -ă adj. (livr.) Cu caracter de confesiune ◊ „În seria articolelor confesive semnalăm credo-ul lui Gheorghe Tomozei «Pentru cine scriu».” Luc. 15 I 72 p. 3 (din confes[iune] + -iv; I. Iordan în SCL 2/60 p. 182 – atestări din 1960, SCL 3/61 p. 308, M. Avram în SMFC IV p. 104; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*confesív adj. m., pl. confesívi; f. confesívă, pl. confesíve

confesív adj. m., pl. confesívi; f. sg. confesívă, pl. confesíve

Intrare: confesiv
confesiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confesiv
  • confesivul
  • confesivu‑
  • confesi
  • confesiva
plural
  • confesivi
  • confesivii
  • confesive
  • confesivele
genitiv-dativ singular
  • confesiv
  • confesivului
  • confesive
  • confesivei
plural
  • confesivi
  • confesivilor
  • confesive
  • confesivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

confesiv

  • 1. De confesiune.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • confesa
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98