confesiv, -ă adj. (livr.) Cu caracter de confesiune ◊ „În seria articolelor confesive semnalăm credo-ul lui Gheorghe Tomozei «Pentru cine scriu».” Luc. 15 I 72 p. 3 (din confes[iune] + -iv; I. Iordan în SCL 2/60 p. 182 – atestări din 1960, SCL 3/61 p. 308, M. Avram în SMFC IV p. 104; DN3)