2 definiții pentru confabula


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFABULÁ vb. intr. (glumeț) a conversa, a pune la cale. (< it. confabulare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confabulá vb., ind. prez. 1 sg. confabuléz, 3 sg. și pl. confabuleáză

Intrare: confabula
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • confabula
  • confabulare
  • confabulat
  • confabulatu‑
  • confabulând
  • confabulându‑
singular plural
  • confabulea
  • confabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • confabulez
(să)
  • confabulez
  • confabulam
  • confabulai
  • confabulasem
a II-a (tu)
  • confabulezi
(să)
  • confabulezi
  • confabulai
  • confabulași
  • confabulaseși
a III-a (el, ea)
  • confabulea
(să)
  • confabuleze
  • confabula
  • confabulă
  • confabulase
plural I (noi)
  • confabulăm
(să)
  • confabulăm
  • confabulam
  • confabularăm
  • confabulaserăm
  • confabulasem
a II-a (voi)
  • confabulați
(să)
  • confabulați
  • confabulați
  • confabularăți
  • confabulaserăți
  • confabulaseți
a III-a (ei, ele)
  • confabulea
(să)
  • confabuleze
  • confabulau
  • confabula
  • confabulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)