14 definiții pentru conexiune conecțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conexiune sf [At: GHICA, S. 574 / P: ~xi-u ~ / V: ~ecți~ / Pl: ~ni / E: fr connexion, lat connexio, -onis] 1 Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene Si: conexitate (1), raport, relație. 2 (Îs) ~ inversă Feedback. 3 Legătură prin conducte sau prin organe de mașină între două dispozitive, aparate, mecanisme etc. 4 Legătură între două sau mai multe elemente de circuit sau conducte electrice Si: conectare (1).

CONEXIÚNE, conexiuni, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relație, raport, conexitate. ◊ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de mașină între două mașini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. connexion, lat. connexio, -onis.

CONEXIÚNE, conexiuni, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relație, raport, conexitate. ◊ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de mașină între două mașini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. connexion, lat. connexio, -onis.

CONEXIÚNE, conexiuni, s. f. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; raport, relație. Materialismul premarxist nu privea fenomenele naturii în dezvoltarea lor și în conexiunea lor universală, concepea mișcarea în mod mecanic, ca o simplă creștere cantitativă, ca o repetare a trecutului, nu înțelegea dezvoltarea istorică a lumii materiale. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 15/1. – Pronunțat: -xi-u-.

CONEXIÚNE s.f. 1. Legătură, înlănțuire; raport, relație; condiționare reciprocă și interacțiune a obiectelor și a fenomenelor; conexitate. ◊ Conexiune inversă = reacțiune. 2. Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice; conectare. [Var. conexie s.f. / cf. lat. conexio, fr. connexion].

CONEXIÚNE s. f. 1. legătură, înlănțuire; intercondiționare între obiecte, fenomene și procese; raport reciproc, relație de conexitate; concatenație. ♦ (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacțiune și condiționare reciprocă a obiectelor și fenomenelor în mișcare din univers; ~ inversă = feedback. 2. legătură între două sau mai multe conductoare electrice. 3. conectare. (< fr. connexion, lat. conexio)

CONEXIÚNE ~i f. 1) Reuniune de obiecte sau de fenomene de aceeași natură; alăturare de elemente apropiate. 2) fiz. Legătură între conducte electrice. [G.-D. conexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. connexion, lat. connexio, ~onis

conexiune f. legătură strânsă ce au între ele unele lucruri.

*conexiúne f. (lat. connéxio, -ónis). Raport, relațiune, înlănțuire: conexiune de ideĭ.

conecțiune sf vz conexiune


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. conexiúnii; pl. conexiúni

conexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. conexiúnii; pl. conexiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONEXIÚNE s. 1. v. relație. 2. (FIZIOL.) conexiune inversă = feedback, retroacțiune, aferentație inversă. 3. v. conectare.

CONEXIUNE s. 1. corelație, înlănțuire, legătură, raport, relație, (livr.) consecuție, (rar) conexitate. (Stabilește o ~ între fenomene.) 2. conectare. (~ la o rețea electrică.)

Intrare: conexiune
conexiune substantiv feminin
  • silabație: -xi-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conexiune
  • conexiunea
plural
  • conexiuni
  • conexiunile
genitiv-dativ singular
  • conexiuni
  • conexiunii
plural
  • conexiuni
  • conexiunilor
vocativ singular
plural
conecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conecțiune
  • conecțiunea
plural
  • conecțiuni
  • conecțiunile
genitiv-dativ singular
  • conecțiuni
  • conecțiunii
plural
  • conecțiuni
  • conecțiunilor
vocativ singular
plural

conexiune conecțiune

  • 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene.
    exemple
    • Materialismul premarxist nu privea fenomenele naturii în dezvoltarea lor și în conexiunea lor universală, concepea mișcarea în mod mecanic, ca o simplă creștere cantitativă, ca o repetare a trecutului, nu înțelegea dezvoltarea istorică a lumii materiale. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 15/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Conexiune inversă = feedback
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. filosofie Conexiune generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacțiune și condiționare reciprocă a obiectelor și fenomenelor în mișcare din univers.
      surse: MDN '00
  • 2. Legătură prin conducte sau prin organe de mașină între două mașini, aparate, mecanisme etc.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: