opțiuni
  • info

13 definiții pentru conex

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONEX, -Ă, conecși, -xe, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus.

CONEX, -Ă, conecși, -xe, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus.

conex, ~ă [At: GRECESCU, FL. 4 / V: ~nnex / Pl: ~ecși, ~e / E: fr connexe, lat connexus] 1 a Care se găsește în legătură cu ceva. 2 a Care însoțește ceva. 3 a Care merge împreună cu ceva. 4 sn (Psh) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. 5 sn Legătură (strânsă).

CONEX, -Ă, conexi, -e, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. Chestiuni conexe.

CONEX, -Ă adj. Care este în legătură cu ceva, care însoțește ceva. // s.n. (În psihologia structuralistă) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. connexe, cf. lat. connexus].

CONEX, -Ă adj. legat prin raporturi strânse. (< fr. connexe, lat. connexus)

CONEX ~xă (~cși, ~xe) livr. Care este alăturat prin natura sa; legat prin ceva comun; adiacent; contiguu. Discipline ~xe. Profesii ~xe. /<fr. connexe, lat. connexus

conex a. care are legături strânse cu altceva: idei conexe.

*conéx, -ă adj. (lat. con-nexus. V. nex). Legat, unit: ideĭ conexe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conex adj. m., pl. conecși; f. conexă, pl. conexe

conex adj. m., pl. conecși; f. conexă, pl. conexe

conex adj. m., pl. conecși; f. sg. conexă, pl. conexe

conex, -xă, -ecși, -xe.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONÉX, -Ă (< fr., lat.) adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva. ◊ (MAT.) Mulțime c. (într-un spațiu topologic) = mulțime care nu este reuniunea a două mulțimi nevide și separate.

Intrare: conex
conex adjectiv
adjectiv (A5)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conex
  • conexul
  • conexu‑
  • conexă
  • conexa
plural
  • conecși
  • conecșii
  • conexe
  • conexele
genitiv-dativ singular
  • conex
  • conexului
  • conexe
  • conexei
plural
  • conecși
  • conecșilor
  • conexe
  • conexelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conex, conexăadjectiv

  • 1. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: adiacent contiguu
    • format_quote Chestiuni conexe. DLRLC
  • 2. (și) substantivat neutru (numai) singular Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.