2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conectát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: conecta] 1-3 Conectare (1-3).

conectat2, ~ă a [At: ENC. TEHN. 171 / Pl: ~ați, ~e / E: conecta] 1-2 Care este legat într-un circuit sau la o rețea electrică.

CONECTÁ, conectez, vb. I. Tranz. A uni, a lega, a conexa două sau mai multe conducte electrice. – Din fr. connecter, lat. connectere.

CONECTÁ, conectez, vb. I. Tranz. A uni, a lega, a conexa două sau mai multe conducte electrice. – Din fr. connecter, lat. connectere.

conecta vt [At: DA ms / Pzi: ~téz / E: fr connecter, lat connector, -ere] A lega între ele două sau mai multe persoane, obiecte, conducte electrice.

CONECTÁ, conectez, vb. I. Tranz. (Rar, de obicei cu privire la două sau mai multe conducte electrice) A uni, a lega, a conexa. A conecta mai multe posturi telefonice pe același fir.

CONECTÁ vb. I. tr. A lega, a uni, a conexa două conductoare electrice. [< lat. connectere, fr. connecter].

CONECTÁ vb. tr. a lega între ele două sau mai multe conductoare electrice; a lega un aparat, o mașină etc. la circuitul electric. (< fr. connecter, lat. connectere)

A CONECTÁ ~éz tranz. 1) (conducte electrice) A uni prin conexiune. 2) (abonați ai unei rețele telefonice sau diferite posturi telegrafice) A pune în legătură directă. /<fr. connecter, lat. connectere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conectá (a ~) vb., ind. prez. 3 conecteáză

conectá vb., ind. prez. 1 sg. conectéz, 3 sg. și pl. conecteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: conectat
conectat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conectat
  • conectatul
  • conectatu‑
  • conecta
  • conectata
plural
  • conectați
  • conectații
  • conectate
  • conectatele
genitiv-dativ singular
  • conectat
  • conectatului
  • conectate
  • conectatei
plural
  • conectați
  • conectaților
  • conectate
  • conectatelor
vocativ singular
plural
Intrare: conecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conecta
  • conectare
  • conectat
  • conectatu‑
  • conectând
  • conectându‑
singular plural
  • conectea
  • conectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conectez
(să)
  • conectez
  • conectam
  • conectai
  • conectasem
a II-a (tu)
  • conectezi
(să)
  • conectezi
  • conectai
  • conectași
  • conectaseși
a III-a (el, ea)
  • conectea
(să)
  • conecteze
  • conecta
  • conectă
  • conectase
plural I (noi)
  • conectăm
(să)
  • conectăm
  • conectam
  • conectarăm
  • conectaserăm
  • conectasem
a II-a (voi)
  • conectați
(să)
  • conectați
  • conectați
  • conectarăți
  • conectaserăți
  • conectaseți
a III-a (ei, ele)
  • conectea
(să)
  • conecteze
  • conectau
  • conecta
  • conectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conecta

  • 1. A uni, a lega, a conexa două sau mai multe conducte electrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conexa lega (uni) uni (verb) antonime: deconecta attach_file un exemplu
    exemple
    • A conecta mai multe posturi telefonice pe același fir.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A lega un aparat, o mașină etc. la circuitul electric.
      surse: MDN '00

etimologie: