conductometrie sf [At: DEX² / P: ~tri-e / Pl: ~ii / E: conductivitate + -metrie] Metodă electrochimică de analiză, bazată pe modificarea conductivității soluției analizate.

CONDUCTOMETRIE s.f. Metodă de analiză electrochimică, bazată pe modificarea prin titrare a conductivității soluției titrate. [Gen. -iei. / < fr. conductométrie, germ. Konduktometrie].

CONDUCTOMETRIE s. f. metodă de analiză electrochimică bazată pe măsurarea conductivității unei soluții. (< fr. conductimétrie)

CONDUCTOMETRIE f. Metodă electrochimică de analiză cantitativă a conductivității electrice a soluției cu ajutorul conductometrului. /conduct[ivitate] + -metrie

conductometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. conductometria, g.-d. conductometrii, art. conductometriei

conductometrie (-me-tri-) s. f., art. conductometria, g.-d. conductometrii, art. conductometriei

conductometrie s. f. (sil. -tri-), art. conductometria, g.-d. conductometrii, art. conductometriei

CONDUCTO- „conductivitate”. ◊ L. conductus „conductă” > fr. conducto-, germ. kondukto- > rom. conducto-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă electrochimică de analiză, bazată pe modificarea conductivității soluției analizate; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat utilizat pentru determinarea conductivității soluțiilor.