6 definiții pentru condrocit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

condrocít sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: eg chondrocyte] (Blg) Celulă cartilaginoasă matură.

CONDROCÍT, condrocite, s. n. (Biol.) Celulă cartilaginoasă matură. – Din engl. chondrocyte.

CONDROCÍT, condrocite, s. n. (Biol.) Celulă cartilaginoasă matură. – Din engl. chondrocyte.

CONDROCÍT s.n. (Biol.) Celulă cartilaginoasă matură. [Cf. gr. chondros – cartilaj, kytos – celulă].

CONDROCÍT s. n. celulă cartilaginoasă matură. (< engl. chondrocyte)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

condrocít s. n., pl. condrocíte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONDRO- „cartilaj, cartilaginos”. ◊ gr. khondros „cartilaj” > fr. chondro-, engl. id., germ. id. > rom. condro-.~blast (v. -blast), s. n., celulă cartilaginoasă tînără; sin. condroplast (1); ~cit (v. -cit), s. n., celulă cartilaginoasă, de formă sferică, avînd un nucleu mare, veziculos și excentric și o citoplasmă densă; ~claste (v. -clast), s. n. pl., celule care realizează resorbția cartilajului; ~clazie (v. -clazie), s. f., proces de resorbție a țesutului cartilaginos prin acțiunea condroclastelor; ~displazie (v. dis-, v. -plazie), s. f., afecțiune a osificării cartilajelor; sin. discondroplazie; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., anomalie congenitală a osificării endocondriale; ~fit (v. -fit), s. n., excrescență cartilaginoasă prin metaplazia țesutului de granulație; ~fore (v. -for), s. n. pl., cefalopode dibranhiate decapode, cu cochilia cornoasă și redusă la un scut dorsal; ~gen (v. -gen1), adj., care produce țesut cartilaginos; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a țesutului cartilaginos; ~grafie (v. -grafie), s. f., descrierea cartilajelor; ~id (v. -id), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu aspect de cartilaj; condrioid*. 2. s. n. pl., Substanțe complexe, compuse din proteine în amestec cu polizaharide și care intră în structura cartilajelor; ~liză (v. -liză), s. f., proces de distrugere a țesutului cartilaginos; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care tratează despre cartilaje; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a cartilajelor; ~mer (v. -mer), s. n., 1. Segment cartilaginos al coloanei vertebrale embrionare. 2. Vertebră cartilaginoasă; ~mucoid (v. muco-, v. -id), s. n., substanță proteică aflată în cartilaje; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de necrozare a cartilajului; ~patie (v. -patie), s. f., maladie a cartilajelor; ~plast (v. -plast), s. n., 1. Condroblast*. 2. Cavitate în care este plasat condrocitul; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a cartilajelor distruse; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui cartilaj.

Intrare: condrocit
condrocit substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condrocit
  • condrocitul
  • condrocitu‑
plural
  • condrocite
  • condrocitele
genitiv-dativ singular
  • condrocit
  • condrocitului
plural
  • condrocite
  • condrocitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

condrocit

  • 1. biologie Celulă cartilaginoasă matură.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: