11 definiții pentru condotier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

condotiér sm [At: HASDEU, I. C. 159 / P: ~ti-er / Pl: ~i / E: it condottiere] 1 (Înv) Căpetenie de mercenari care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papei, în Italia. 2 (Fig) Om venal, gata a se pune în slujba orcărei cauze.

CONDOTIÉR, condotieri, s. m. (Înv.) Căpetenie de mercenari care se angajau în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papii, în Italia. [Pr.: -ti-er] – Din it. condottiere.[1]

  1. În DEX’98:... al papei... [ambele forme de gen. (al papei și al papii) sunt acceptate în lb. română]. — LauraGellner

CONDOTIÉR, condotieri, s. m. (Înv.) Căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papei, în Italia. [Pr.: -ti-er] – Din it. condottiere.

CONDOTIÉR, condotieri, s. m. (Învechit) Căpetenie care lua în soldă mercenari și-i ducea în serviciul unui principe sau al unei republici italiene. – Pronunțat: -ti-er.

CONDOTIÉR s.m. 1. Căpitan, comandant de mercenari în Italia în sec. XIV-XV în slujba principilor, a papilor sau a orașelor. 2. (Fig.) Om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. [Pron. -ti-er. / < it. condottiere].

CONDOTIÉR s. m. 1. comandant de mercenari în slujba principilor, a papilor sau a orașelor din Italia medievală. 2. (fig.) om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. (< it. condottiere)

condotier m. căpitan de mercenari sau de aventurieri, în Italia.

*condotiér m. (it. condottiere, conducător). Șef de partizanĭ orĭ de soldațĭ mercenarĭ în Italia în evu mediŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

condotiér (-ti-er) s. m., pl. condotiéri

condotiér s. m. (sil. -ti-er), pl. condotiéri

Intrare: condotier
  • silabație: -ti-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condotier
  • condotierul
  • condotieru‑
plural
  • condotieri
  • condotierii
genitiv-dativ singular
  • condotier
  • condotierului
plural
  • condotieri
  • condotierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

condotier

  • 1. învechit Căpetenie de mercenari care se angajau în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papii, în Italia.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. figurat Om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze.
    surse: DN

etimologie: