11 definiții pentru condotier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONDOTIÉR, condotieri, s. m. (Înv.) Căpetenie de mercenari care se angajau în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papii, în Italia. [Pr.: -ti-er] – Din it. condottiere.[1]

  1. În DEX’98:... al papei... [ambele forme de gen. (al papei și al papii) sunt acceptate în lb. română]. — LauraGellner

condotiér sm [At: HASDEU, I. C. 159 / P: ~ti-er / Pl: ~i / E: it condottiere] 1 (Înv) Căpetenie de mercenari care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papei, în Italia. 2 (Fig) Om venal, gata a se pune în slujba orcărei cauze.

CONDOTIÉR, condotieri, s. m. (Înv.) Căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papei, în Italia. [Pr.: -ti-er] – Din it. condottiere.

CONDOTIÉR, condotieri, s. m. (Învechit) Căpetenie care lua în soldă mercenari și-i ducea în serviciul unui principe sau al unei republici italiene. – Pronunțat: -ti-er.

CONDOTIÉR s.m. 1. Căpitan, comandant de mercenari în Italia în sec. XIV-XV în slujba principilor, a papilor sau a orașelor. 2. (Fig.) Om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. [Pron. -ti-er. / < it. condottiere].

CONDOTIÉR s. m. 1. comandant de mercenari în slujba principilor, a papilor sau a orașelor din Italia medievală. 2. (fig.) om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. (< it. condottiere)

condotier m. căpitan de mercenari sau de aventurieri, în Italia.

*condotiér m. (it. condottiere, conducător). Șef de partizanĭ orĭ de soldațĭ mercenarĭ în Italia în evu mediŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

condotiér (-ti-er) s. m., pl. condotiéri

condotiér s. m. (sil. -ti-er), pl. condotiéri

Intrare: condotier
  • silabație: -ti-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condotier
  • condotierul
  • condotieru‑
plural
  • condotieri
  • condotierii
genitiv-dativ singular
  • condotier
  • condotierului
plural
  • condotieri
  • condotierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

condotier

  • 1. învechit Căpetenie de mercenari care se angajau în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papii, în Italia.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. figurat Om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze.
    surse: DN

etimologie: