2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONDIMENTAT, -Ă, condimentați, -te, adj. (Despre mâncări, alimente) Care conține (multe) condimente. – V. condimenta.

CONDIMENTAT, -Ă, condimentați, -te, adj. (Despre mâncări, alimente) Care conține (multe) condimente. – V. condimenta.

condimentat2, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: condimenta] Care conține (multe) condimente.

condimentat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: condimenta] Condimentare.

CONDIMENTA, condimentez, vb. I. Tranz. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. – Din condiment.

CONDIMENTA, condimentez, vb. I. Tranz. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. – Din condiment.

condimenta vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: condiment] A da gust mâncării prin adăugare de condimente.

CONDIMENTA, condimentez, vb. I. Tranz. A drege mîncarea cu condimente, a da gust bucatelor prin adăugare de condimente.

CONDIMENTA vb. I. tr. A da gust bucatelor prin adăugare de condimente, a pune condimente în mîncare. [< condiment].

CONDIMENTA vb. tr. a da gust bucatelor prin adăugare de condimente. (< fr. condimenter)

A CONDIMENTA ~ez tranz. (mâncăruri, preparate culinare) A trata cu condimente. /Din condiment

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

condimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. condimentez, 3 condimentea; conj. prez. 1 sg. să condimentez, 3 să condimenteze

condimenta (a ~) vb., ind. prez. 3 condimentea

condimenta vb., ind. prez. 1sg. condimentez, 3 sg. și pl. condimentea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONDIMENTAT adj. iute, picant, piperat, (reg.) papricat. (O mâncare ~.)

CONDIMENTAT adj. iute, picant, piperat, (reg.) papricat. (O mîncare ~.)

Intrare: condimentat
condimentat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condimentat
  • condimentatul
  • condimentatu‑
  • condimenta
  • condimentata
plural
  • condimentați
  • condimentații
  • condimentate
  • condimentatele
genitiv-dativ singular
  • condimentat
  • condimentatului
  • condimentate
  • condimentatei
plural
  • condimentați
  • condimentaților
  • condimentate
  • condimentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: condimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • condimenta
  • condimentare
  • condimentat
  • condimentatu‑
  • condimentând
  • condimentându‑
singular plural
  • condimentea
  • condimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • condimentez
(să)
  • condimentez
  • condimentam
  • condimentai
  • condimentasem
a II-a (tu)
  • condimentezi
(să)
  • condimentezi
  • condimentai
  • condimentași
  • condimentaseși
a III-a (el, ea)
  • condimentea
(să)
  • condimenteze
  • condimenta
  • condimentă
  • condimentase
plural I (noi)
  • condimentăm
(să)
  • condimentăm
  • condimentam
  • condimentarăm
  • condimentaserăm
  • condimentasem
a II-a (voi)
  • condimentați
(să)
  • condimentați
  • condimentați
  • condimentarăți
  • condimentaserăți
  • condimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • condimentea
(să)
  • condimenteze
  • condimentau
  • condimenta
  • condimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

condimentat, condimentaadjectiv

etimologie:
  • vezi condimenta DEX '98 DEX '09

condimenta, condimentezverb

  • 1. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • condiment DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.