opțiuni
  • info

3 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

CONDIMENTARE, condimentări, s. f. Acțiunea de a condimenta. – V. condimenta.

CONDIMENTARE, condimentări, s. f. Acțiunea de a condimenta. – V. condimenta.

condimentare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: condimenta] Adăugare de condimente în mâncare pentru a-i da gust Si: condimentat1.

CONDIMENTA, condimentez, vb. I. Tranz. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. – Din condiment.

CONDIMENTA, condimentez, vb. I. Tranz. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. – Din condiment.

CONDIMENTAR, -Ă, condimentari, -e, adj. (Rar) Folosit drept condiment. – Din fr. condimentaire.

CONDIMENTAR, -Ă, condimentari, -e, adj. (Rar) Folosit drept condiment. – Din fr. condimentaire.

condimenta vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: condiment] A da gust mâncării prin adăugare de condimente.

condimentar, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr condimentaire] Care se folosește drept condiment.

CONDIMENTA, condimentez, vb. I. Tranz. A drege mîncarea cu condimente, a da gust bucatelor prin adăugare de condimente.

CONDIMENTAR, -Ă, condimenlari, -e, adj. Folosit ca. condiment. Mărarul, leușteanul, tarhonul, cimbrul sînt legume condimentate.

CONDIMENTA vb. I. tr. A da gust bucatelor prin adăugare de condimente, a pune condimente în mîncare. [< condiment].

CONDIMENTAR, -Ă adj. (Liv.) Care se folosește drept condiment. [Cf. fr. condimentaire].

CONDIMENTA vb. tr. a da gust bucatelor prin adăugare de condimente. (< fr. condimenter)

CONDIMENTAR, -Ă adj. folosit drept condiment. (< fr. condimentaire)

A CONDIMENTA ~ez tranz. (mâncăruri, preparate culinare) A trata cu condimente. /Din condiment

CONDIMENTAR ~ă (~i, ~e) Care ține de condimente; propriu condimentelor. /<fr. condimentaire

Ortografice DOOM

condimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. condimentez, 3 condimentează; conj. prez. 1 sg. să condimentez, 3 să condimenteze

condimentar (rar) adj. m., pl. condimentari; f. condimentară, pl. condimentare

condimenta (a ~) vb., ind. prez. 3 condimentează

condimentar (rar) adj. m., pl. condimentari; f. condimentară, pl. condimentare

condimenta vb., ind. prez. 1sg. condimentez, 3 sg. și pl. condimentează

condimentar adj. m., pl. condimentari; f. sg. condimentară, pl. condimentare

Intrare: condimentare
condimentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condimentare
  • condimentarea
plural
  • condimentări
  • condimentările
genitiv-dativ singular
  • condimentări
  • condimentării
plural
  • condimentări
  • condimentărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: condimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • condimenta
  • condimentare
  • condimentat
  • condimentatu‑
  • condimentând
  • condimentându‑
 singular plural
  • condimentează
  • condimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • condimentez
 (să)
  • condimentez
  • condimentam
  • condimentai
  • condimentasem
a II-a (tu)
  • condimentezi
 (să)
  • condimentezi
  • condimentai
  • condimentași
  • condimentaseși
a III-a (el, ea)
  • condimentează
 (să)
  • condimenteze
  • condimenta
  • condimentă
  • condimentase
plural I (noi)
  • condimentăm
 (să)
  • condimentăm
  • condimentam
  • condimentarăm
  • condimentaserăm
  • condimentasem
a II-a (voi)
  • condimentați
 (să)
  • condimentați
  • condimentați
  • condimentarăți
  • condimentaserăți
  • condimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • condimentează
 (să)
  • condimenteze
  • condimentau
  • condimentară
  • condimentaseră
Intrare: condimentar
condimentar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condimentar
  • condimentarul
  • condimentaru‑
  • condimentară
  • condimentara
plural
  • condimentari
  • condimentarii
  • condimentare
  • condimentarele
genitiv-dativ singular
  • condimentar
  • condimentarului
  • condimentare
  • condimentarei
plural
  • condimentari
  • condimentarilor
  • condimentare
  • condimentarelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

condimentare, condimentărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a condimenta. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi condimenta DEX '98 DEX '09

condimenta, condimentezverb

  • 1. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • condiment DEX '09 DEX '98 DN

condimentar, condimentarăadjectiv

  • 1. rar Folosit drept condiment. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mărarul, leușteanul, tarhonul, cimbrul sunt legume condimentare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.