11 definiții pentru condicuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

condicúță sf [At: IORGA, L. II, 487 / Pl: ~țe / E: condică + -uță] 1 (Înv) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a mai fost angajat etc. 2 (Înv) Legitimație a prostituatelor profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. 3 (Pex) Carnet.

CONDICÚȚĂ, condicuțe, s. f. Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimație a prostituatelor profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + suf. -uță.

CONDICÚȚĂ, condicuțe, s. f. Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimație a femeilor prostituate profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + suf. -uță.

CONDICÚȚĂ, condicuțe, s. f. Diminutiv al lui condică. ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc.

CONDICÚȚĂ ~e f. înv. (diminutiv de la condică) Carte de muncă a personalului casnic angajat la persoane particulare. /condică + suf. ~uță

condicuță f. cărticică de serviciu.

condicúță f., pl. e (dim. d. condică). Carnet, libret de serviciŭ, maĭ ales cum aŭ servitoriĭ. V. manual.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

condicúță s. f., g.-d. art. condicúței; pl. condicúțe

condicúță s. f., g.-d. art. condicúței; pl. condicúțe


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

condicuță, condicuțe s. f. (înv.) document echivalent cu cartea de muncă în cazul prostituatelor aflate în evidența Camerei de Muncă, în care se consemnau vizitele medicale săptămânale.

femeie cu condicuță expr. (eufem.) prostituată.

Intrare: condicuță
condicuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condicuță
  • condicuța
plural
  • condicuțe
  • condicuțele
genitiv-dativ singular
  • condicuțe
  • condicuței
plural
  • condicuțe
  • condicuțelor
vocativ singular
plural

condicuță

  • 1. Diminutiv al lui condică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. în trecut Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. în trecut Legitimație a prostituatelor profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • Condică + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09