2 intrări
23 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care un material, un produs etc. se aduc într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc. ◊ Condiționarea aerului = climatizare. [Pr.: -ți-o-] – V. condiționa.
CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care un material, un produs etc. se aduc într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc. ◊ Condiționarea aerului = climatizare. [Pr.: -ți-o-] – V. condiționa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
condiționare sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 39 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: condiționa] 1 Stabilire a unui raport de dependență Si: condiționat1 (1). 2 Operație prin care un material se aduce într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc Si: condiționat1 (2). 3 (Îs) ~a aerului Climatizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care se aduce un material, un produsele. într-o stare de umiditate dorită sau prin care se constată conținutul lui de umiditate. Condiționarea fructelor și legumelor. ◊ Condiționarea aerului= crearea unor anumite, condiții de umiditate, temperatură și puritate a aerului dintr-o încăpere, cu ajutorul unor instalații tehnice speciale. Condiționarea aerului din încăperi, uzine și mine... CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 6/1. – Pronunțat: -ți-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care se aduce un material, un produs etc. într-o stare de umiditate dorită sau prin care se constată conținutul lui de umiditate. [Pr.: -ți-o-].
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
CONDIȚIONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a condiționa. ♦ Stabilire a unui raport de dependență. 2. (Tehn.) Operație prin care se aduce un material într-o anumită stare (dorită) de umiditate, de temperatură etc. [< condiționa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDIȚIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a condiționa. ◊ stabilire a unui raport de dependență. 2. (tehn.) operație prin care se modifică proprietățile fizico-mecanice ale unor materiale. 3. (psih.) schimbare a comportamentului pe baza formării unor reflexe condiționate. (< condiționa)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONDIȚIONÁRE ~ări f. 1) v. A CONDIȚIONA. 2) Determinare a raportului de dependență dintre fapte sau fenomene. 3) Operație prin care parametrii unei substanțe sau ai unui obiect (umiditate, temperatură, puritate etc.) se aduc la anumite valori. ~area aerului. ~area cerealelor. [Sil. -ți-o-] /Din a condiționa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. ♦ A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionner.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. ♦ A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionner.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
condiționa vt [At: GHEREA, ST. CR. II, 1, 5 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr conditionner] 1 A constitui condiția esențială de care depinde ceva. 2 A limita valabilitatea unui act printr-o condiție de care depinde însăși executarea lui. 3 A supune un act uneia sau mai multor condiții. 4 A admite ceva cu anumite condiții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A fi condiția esențială de care, depinde ceva, a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. Frica lui Conu Leonida condiționează «hazul» părții din urmă a comediei. IBRĂILEANU, S. 77. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă exceptarea lui de o condiție, a-l supune» uneia sau mai multor condiții. ♦ A admite cu anumite condiții, sub rezerva împlinirii unei anumite obligații. – Condiționez satisfacerea cererii tale de îndeplinirea făgăduielilor pe care mi le-ai făcut. – Pronunțat: -ți-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A fi condiția, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. ◊ A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-]. – Fr. conditionner.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
CONDIȚIONÁ vb. I. tr. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a provoca ceva. 2. A supune valabilitatea unui act unor condiții. ♦ A admite (ceva) sub rezerva anumitor condiții. [Pron. -ți-o-. / < fr. conditionner, cf. it. condizionare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDIȚIONÁ cb. tr. 1. a constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru. 2. a supune valabilitatea unui act unor condiții. ♦ a adminte (ceva) sub rezerva anumitor condiții. (< fr. conditionner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONDIȚIONÁ ~éz tranz. 1) (fapte, fenomene etc.) A determina printr-o condiție. 2) (acțiuni, stări de lucruri) A accepta cu anumite condiții. 3) (valabilitatea unor acte) A supune unei condiții. [Sil. -ți-o-] /<fr. conditionner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*condiționéz v. tr. (fr. conditionner). Supun uneĭ condițiunĭ: vĭața e condiționată de respirațiune. Prezent cerealele curățate spre vînzare conținînd numaĭ atîtea corpurĭ străine cît se cere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
condiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. condiționắrii; pl. condiționắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condiționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. condiționării; pl. condiționări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
condiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 condiționeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. condiționéz, 3 sg. și pl. condiționeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CONDIȚIONÁRE s. determinare. (Raport de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -ți-o-na
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
condiționare
- 1. Acțiunea de a condiționa.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Stabilire a unui raport de dependență.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: determinare
- 1.2. Operație prin care un material, un produs etc. se aduc într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Condiționarea fructelor și legumelor.surse: DLRLC
- 1.2.1. Condiționarea aerului = crearea unor anumite condiții de umiditate, temperatură și puritate a aerului dintr-o încăpere, cu ajutorul unor instalații tehnice speciale.exemple
- Condiționarea aerului din încăperi, uzine și mine... CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 6/1.surse: DLRLC
-
-
- surse: MDN '00
-
etimologie:
- vezi condiționasurse: DEX '09 DEX '98 DN
condiționa
- 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva.exemple
- Frica lui Conu Leonida condiționează «hazul» părții din urmă a comediei. IBRĂILEANU, S. 77.surse: DLRLC
-
- 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2.1. A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Condiționez satisfacerea cererii tale de îndeplinirea făgăduielilor pe care mi le-ai făcut.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba franceză conditionnersurse: DEX '09 DEX '98 DN