CLIMATIZARE, climatizări, s. f. Operație prin care aerul dintr-o încăpere este menținut la o anumită temperatură, umiditate, puritate etc. – V. climatiza. Cf. fr. climatisation.

climatizare sf [At: DEX² / Pl: ~zări / E: climatiza] Operație prin care aerul (dintr-o încăpere) este menținut la o anumită temperatură, umiditate, puritate etc.

CLIMATIZARE, climatizări, s. f. Operație prin care aerul dintr-o încăpere este menținut la o anumită temperatură, umiditate, puritate etc. – După fr. climatisation.

CLIMATIZARE s.f. 1. Realizarea într-un spațiu a unei atmosfere la o temperatură și umiditate potrivite. 2. Ansamblu de măsuri prin care un aparat sau o mașină sunt aduse în stare de a putea funcționa într-o regiune cu o anumită climă. [< climatiza, după fr. climatisation].

CLIMATIZARE s. f. 1. operație de menținere a purității, temperaturii și umidității relative a aerului dintr-o încăpere, independent de condițiile meteorologice exterioare. 2. ansamblu de măsuri prin care un aparat, o mașină sunt aduse în stare de a putea funcționa într-o regiune cu o anumită climă. (< climatiza)

climatizare s. f. Realizarea într-un spațiu a unei temperaturi și umidități potrivite ◊ „Fabricile au stații de condiționare și climatizare cu ventilatoare foarte puternice care absorb aerul din afară, îl umezesc, îl aduc la o temperatură dată, îl introduc în secțiile de prelucrare.” R.l. 10 VI 73 p. 8. ◊ „[...] nu închid televizoarele sau instalațiile de climatizare atunci când ies din cameră etc.” R.l. 28 VII 79 p. 6. ◊ „[...] să se micșoreze sau chiar să se anuleze solicitarea instalațiilor de climatizare [în Japonia].” R.l. 9 VIII 79 p. 6 (din climatiza; cf. fr. climatisation; PR 1950; LTR; DEX, DN3)

climatizare s. f., g.-d. art. climatizării; pl. climatizări

climatizare s. f., g.-d. art. climatizării; pl. climatizări

climatizare s. f., g.-d. art. climatizării; pl. climatizări