9 definiții pentru concupiscent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concupiscént, ~ă a [At: BOGZA, C. O. 81 / Pl: ~nți, ~e / E: fr concupiscent] Care are înclinări către plăceri senzuale Si: (liv) luxurios.

CONCUPISCÉNT, -Ă, concupiscenți, -te, adj. (Livr.) Care are înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxurios. – Din fr. concupiscent, it. concupiscente.

CONCUPISCÉNT, -Ă, concupiscenți, -te, adj. Care are înclinări către plăceri senzuale, trupești; luxurios. – Din fr. concupiscent, it. concupiscente.

CONCUPISCÉNT, -Ă adj. Înclinat către plăceri trupești, senzuale; senzual. [Cf. fr. concupiscent, it. concupiscente].

CONCUPISCÉNT, -Ă adj. care prezintă concupiscență. (< fr. concupiscent, lat. concupiscens)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concupiscént (livr.) adj. m., pl. concupiscénți; f. concupiscéntă, pl. concupiscénte

concupiscént adj. m., pl. concupiscénți; f. sg. concupiscéntă, pl. concupiscénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCUPISCÉNT adj. (livr.) luxurios. (Om ~.)

*CONCUPISCENT adj. (livr.) luxurios. (Om ~.)

Intrare: concupiscent
concupiscent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concupiscent
  • concupiscentul
  • concupiscentu‑
  • concupiscentă
  • concupiscenta
plural
  • concupiscenți
  • concupiscenții
  • concupiscente
  • concupiscentele
genitiv-dativ singular
  • concupiscent
  • concupiscentului
  • concupiscente
  • concupiscentei
plural
  • concupiscenți
  • concupiscenților
  • concupiscente
  • concupiscentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concupiscent

etimologie: