12 definiții pentru concubinaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concubináj sn [At: COD. PEN. R.P.P. 452 / Pl: ~e, ~uri / E: fr concubinage] 1 Conviețuire a unui bărbat cu o femeie, fără a îndeplini condițiile legale de căsătorie Si: (rar; imp) concubinat. 2 (Fig; prt) Afinitate de idei, de concepții.

CONCUBINÁJ, concubinaje, s. n. Conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă. – Din fr. concubinage.

CONCUBINÁJ, concubinaje, s. n. Conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă. – Din fr. concubinage.

CONCUBINÁJ s. n. Conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor de stare civilă; căsătorie nelegitimă.

CONCUBINÁJ s.n. Conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus. [< fr. concubinage].

CONCUBINAJ s. n. conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus. (< fr. concubinage)

CONCUBINÁJ ~e n. Conviețuire a unui bărbat și a unei femei, nefiind căsătoriți legal; căsătorie nelegitimă. /<fr. concubinage

*concubináj n., pl. e (fr. concubinage). Traĭ fără cununie între un bărbat și o femeĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concubináj s. n., pl. concubináje

concubináj s. n., pl. concubináje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCUBINÁJ s. (înv.) țiitorie. (Trăiesc în ~.)

CONCUBINAJ s. (înv.) țiitorie. (Trăiesc în ~.)

Intrare: concubinaj
concubinaj substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concubinaj
  • concubinajul
  • concubinaju‑
plural
  • concubinaje
  • concubinajele
genitiv-dativ singular
  • concubinaj
  • concubinajului
plural
  • concubinaje
  • concubinajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)