opțiuni
  • info

8 definiții pentru concreționa

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCREȚIONA, concreționez, vb. I. Refl. A suferi procesul de concreționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionner.

CONCREȚIONA, concreționez, vb. I. Refl. A suferi procesul de concreționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionner.

concreționa [At: DA / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr concrétionner] (Rar) 1 vt A înfățișa în mod concret (2). 2-3 vtr A (se) realiza în mod practic Si: a (se) materializa.

CONCREȚIONA vb. I. refl. A suferi procesul de concreționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. concrétionner].

CONCREȚIONA vb. refl. a suferi procesul de concreționare. (< fr. concrétionner)

A SE CONCREȚIONA se ~ează intranz. (despre compuși metalici sau organici) A se transforma în concrețiune; a deveni solid ca urmare a unui tratament termic. [Sil. -ți-o-] /<fr. concrétionner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concreționa (a se ~) (desp. -ți-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se concreționează, imperf. 3 pl. se concreționau; conj. prez. 3 să se concreționeze; ger. concreționându-se

!concreționa (a se ~) (-ți-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se concreționează

concreționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. concreționez, 3 sg. și pl. concreționează

Intrare: concreționa
  • silabație: -ți-o-na info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concreționa
  • concreționare
  • concreționat
  • concreționatu‑
  • concreționând
  • concreționându‑
 singular plural
  • concreționează
  • concreționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concreționez
 (să)
  • concreționez
  • concreționam
  • concreționai
  • concreționasem
a II-a (tu)
  • concreționezi
 (să)
  • concreționezi
  • concreționai
  • concreționași
  • concreționaseși
a III-a (el, ea)
  • concreționează
 (să)
  • concreționeze
  • concreționa
  • concreționă
  • concreționase
plural I (noi)
  • concreționăm
 (să)
  • concreționăm
  • concreționam
  • concreționarăm
  • concreționaserăm
  • concreționasem
a II-a (voi)
  • concreționați
 (să)
  • concreționați
  • concreționați
  • concreționarăți
  • concreționaserăți
  • concreționaseți
a III-a (ei, ele)
  • concreționează
 (să)
  • concreționeze
  • concreționau
  • concreționară
  • concreționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concreționa, concreționezverb

  • 1. A suferi procesul de concreționare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.