2 intrări

19 definiții

concretizát2, ~ă a [At: KLOPȘTOCK, F. 61 / Pl: ~ați, ~e / E: concretiza] 1 Care este înfățișat concret (1). 2 Materializat.

concretizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E concretiza] 1-3 Concretizare (1-3).

CONCRETIZÁT, -Ă, concretizați, -te, adj. Care este realizat în mod practic; materializat. – V. concretiza.

CONCRETIZÁT, -Ă, concretizați, -te, adj. Care este realizat în mod practic; materializat. – V. concretiza.

concretizá [At: DA / Pzi: ~zéz / E: fr concretiser] 1-2 vtr A (se) înfățișa în mod concret (2). 3-4 vt A da (sau a lua) ființă. 5-6 vtr A (se) realiza în mod practic Și: a (se) materializa. 7-8 vtr A (se) dezvolta.

CONCRETIZÁ, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret. ♦ Tranz. și refl. A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. – Din fr. concrétiser.

CONCRETIZÁ, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret. ♦ Tranz. și refl. A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. – Din fr. concrétiser.

CONCRETIZÁ, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret, a da expresie concfetă. Epitetul și metafora im adaugă o idee; ele numai concretizează ideea. IBRĂILEANU, S. 126. Rămîi uimit în fața acestui talent puternic care a concretizat o epocă și o lume într-un stil simplu și curgător ca un fluviu maiestos. DEMETRESCU, O. 166. ♦ (Cu privire la idei, proiecte, planuri etc.) A da ființă materială, a materializa, a realiza practic. Gorki a dezvoltat teoretic și a concretizat în opera sa literară teza metodei realismului socialist.Refl. Grija permanentă a partidului față de ridicarea nivelului de trai al minerilor s-a concretizat și prin stimulente morale și materiale. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 3/4.

concretizá (a ~) vb., ind. prez. 3 concretizeáză

concretizá vb., ind. prez. 1 sg. concretizéz, 3 sg. și pl. concretizeáză

CONCRETIZÁ vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest element.) 2. v. finaliza.

A concretiza ≠ a abstractiza

CONCRETIZÁ vb. I. tr. A înfățișa în mod concret. ♦ tr., refl. (Cu privire la idei, planuri etc.) A (se) materializa, a (se) realiza practic. [< fr. concrétiser, cf. it. concretizzare].

CONCRETIZÁ vb. I. tr. a da un sens, un caracter concret. II. tr., refl. a (se) materializa, a (se) realiza practic. (< fr. concrétiser)

A CONCRETIZÁ ~éz tranz. 1) A prezenta în mod concret. 2) A face să se concretizeze. /<fr. concrétiser

A SE CONCRETIZÁ se ~eáză intranz. A căpăta o formă concretă; a deveni material; a se materializa. /<fr. concrétiser

concretizà v. a da un sens, un caracter concret.

*concretizéz v. tr. (d. concret. Francejiĭ zic concréter, a solidifica). Daŭ un înțeles (un caracter) concret: în doŭă cuvinte îțĭ concretizează o ideĭe.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONCRETIZÁ vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest element.) 2. (SPORT) a finaliza, (fig.) a fructifica. (Și-a ~ acțiunea prin marcarea unui gol.)

Intrare: concretiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) concretiza concretizare concretizat concretizând singular plural
concretizea concretizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) concretizez (să) concretizez concretizam concretizai concretizasem
a II-a (tu) concretizezi (să) concretizezi concretizai concretizași concretizaseși
a III-a (el, ea) concretizea (să) concretizeze concretiza concretiză concretizase
plural I (noi) concretizăm (să) concretizăm concretizam concretizarăm concretizaserăm, concretizasem*
a II-a (voi) concretizați (să) concretizați concretizați concretizarăți concretizaserăți, concretizaseți*
a III-a (ei, ele) concretizea (să) concretizeze concretizau concretiza concretizaseră
Intrare: concretizat
concretizat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concretizat concretizatul concretiza concretizata
plural concretizați concretizații concretizate concretizatele
genitiv-dativ singular concretizat concretizatului concretizate concretizatei
plural concretizați concretizaților concretizate concretizatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)