8 definiții pentru concreționa

concreționá [At: DA / P: ~ți-o~ / Pzi: ~néz / E: fr concrétionner] (Rar) 1 vt A înfățișa în mod concret (2). 2-3 vtr A (se) realiza în mod practic Și: a (se) materializa.

CONCREȚIONÁ, concreționez, vb. I. Refl. A suferi procesul de concreționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionner.

CONCREȚIONÁ, concreționez, vb. I. Refl. A suferi procesul de concreționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionner.

!concreționá (a se ~) (-ți-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se concreționeáză

concreționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. concreționéz, 3 sg. și pl. concreționeáză

CONCREȚIONÁ vb. I. refl. A suferi procesul de concreționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. concrétionner].

CONCREȚIONÁ vb. refl. a suferi procesul de concreționare. (< fr. concrétionner)

A SE CONCREȚIONÁ se ~eáză intranz. (despre compuși metalici sau organici) A se transforma în concrețiune; a deveni solid ca urmare a unui tratament termic. [Sil. -ți-o-] /<fr. concrétionner

Intrare: concreționa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) concreționa concreționare concreționat concreționând singular plural
concreționea concreționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) concreționez (să) concreționez concreționam concreționai concreționasem
a II-a (tu) concreționezi (să) concreționezi concreționai concreționași concreționaseși
a III-a (el, ea) concreționea (să) concreționeze concreționa concreționă concreționase
plural I (noi) concreționăm (să) concreționăm concreționam concreționarăm concreționaserăm, concreționasem*
a II-a (voi) concreționați (să) concreționați concreționați concreționarăți concreționaserăți, concreționaseți*
a III-a (ei, ele) concreționea (să) concreționeze concreționau concreționa concreționaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)