2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concreștere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: concrește] (Bot) Creșterea a două sau mai multe tulpini de arbori la un loc.

CONCRÉȘTERE, concreșteri, s. f. Acțiunea de a concrește și rezultatul ei. – V. concrește.

CONCRÉȘTERE, concreșteri, s. f. Acțiunea de a concrește și rezultatul ei. – V. concrește.

concrește vi [At: DEX2 / Pzi: ~esc / E: lat concrescere] A crește împreună.

CONCRÉȘTE, concresc, vb. III. A crește împreună. – Din lat. concrescere.

CONCRÉȘTE, concresc, vb. III. Intranz. A crește împreună. – Din lat. concrescere.

A CONCRÉȘTE concrésc intranz. (despre organe vegetale sau animale) A crește împreună, unindu-se într-un tot. /<lat. concrescere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concréștere s. f., g.-d. art. concréșterii; pl. concréșteri

concréștere s. f. → creștere

concréște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. concrésc; conj. prez. 3 să concreáscă; part. concrescút

concréște vb. → crește


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

concreșteri minerale (pl.), (engl.= mineral intergrowth) edificii cristaline complexe rezultate din orientarea reciprocă a indivizilor în timpul procesului mineralogenetic. C.m. se realizează între cristale ale aceleiași specii min. (cuarț, calcit, albit) sau ale unor specii diferite (staurolit, disten, pirită, galenă). După modul de asociere a indivizilor cristalini, c.m. pot fi paralele și simetrice. C. paralele se realizează prin orientarea comună de cristale și se formează mai frecvent prin precipitare din soluțiile care traversează spații libere (geode, druze). C. simetrice (→ maclele) se realizează între două sau mai multe cristale ale aceleiași specii minerale după legi bine determinate, în timpul creșterii cristalelor în diverse spații naturale (topituri magmatice, lave, spații de metamorfism).

Intrare: concreștere
concreștere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concreștere
  • concreșterea
plural
  • concreșteri
  • concreșterile
genitiv-dativ singular
  • concreșteri
  • concreșterii
plural
  • concreșteri
  • concreșterilor
vocativ singular
plural
Intrare: concrește
verb (V618)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concrește
  • concreștere
  • concrescut
  • concrescutu‑
  • concrescând
  • concrescându‑
singular plural
  • concrești
  • concrește-
  • concreșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concresc
(să)
  • concresc
  • concreșteam
  • concrescui
  • concrescusem
a II-a (tu)
  • concrești
(să)
  • concrești
  • concreșteai
  • concrescuși
  • concrescuseși
a III-a (el, ea)
  • concrește
(să)
  • concrească
  • concreștea
  • concrescu
  • concrescuse
plural I (noi)
  • concreștem
(să)
  • concreștem
  • concreșteam
  • concrescurăm
  • concrescuserăm
  • concrescusem
a II-a (voi)
  • concreșteți
(să)
  • concreșteți
  • concreșteați
  • concrescurăți
  • concrescuserăți
  • concrescuseți
a III-a (ei, ele)
  • concresc
(să)
  • concrească
  • concreșteau
  • concrescu
  • concrescuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concreștere

  • 1. Acțiunea de a concrește și rezultatul ei.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi concrește
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

concrește

  • 1. A crește împreună.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie: