concreștere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: concrește] (Bot) Creșterea a două sau mai multe tulpini de arbori la un loc.

concreștere s. f., g.-d. art. concreșterii; pl. concreșteri

concreștere s. f., g.-d. art. concreșterii; pl. concreșteri

concreștere s. f. → creștere

concreșteri minerale (pl.), (engl.= mineral intergrowth) edificii cristaline complexe rezultate din orientarea reciprocă a indivizilor în timpul procesului mineralogenetic. C.m. se realizează între cristale ale aceleiași specii min. (cuarț, calcit, albit) sau ale unor specii diferite (staurolit, disten, pirită, galenă). După modul de asociere a indivizilor cristalini, c.m. pot fi paralele și simetrice. C. paralele se realizează prin orientarea comună de cristale și se formează mai frecvent prin precipitare din soluțiile care traversează spații libere (geode, druze). C. simetrice (→ maclele) se realizează între două sau mai multe cristale ale aceleiași specii minerale după legi bine determinate, în timpul creșterii cristalelor în diverse spații naturale (topituri magmatice, lave, spații de metamorfism).